sinceritate_1

Putina frica pentru zero sinceritate

Inainte sa fie o emotie sau un sentiment, frica este un gand. Oamenii, in majoritatea lor covarsitoare, nu vorbesc despre gandurile care le produc frica. Frica o poti vedea, o poti simti. Frica iti produce tulburare, iti produce neliniste, stres, adica o stare deloc zen.

Dar gandul care produce frica nu-l poti vedea, nu-l poti simti. Cine poate vedea un gand? Cine poate simti sau palpa un gand? Cine poate atinge un gand? Evident, empiric, prin simturi nu putem atinge, simti, vedea, auzi , mirosi sau gusta gandul. Si totusi unele ganduri produc frica. Unele ganduri sunt cauza fricii.

frica_1Frica este un efect, intotdeauna un efect, este efectul unui anumit tip de gand. Sunt frici care sunt bune, nu ca o inghetata de ciocolata, nu ca un pahar de Sauvignon Blanc si evident nu ca un piept de rata cu portocale. Dar cu certitudine ca frica de urs este buna, te tine departe de el, te tine in siguranta. La fel de buna este si frica de cutremur, precum si de multe altele. In esenta, frica in aceste cazuri te face sau ar trebui sa te faca mai responsabil. Dar frica care nu este buna produce ravagii precum tornadele de tip F5.

Frica o gasim in rusine sau in gelozie. Frica o gasim si in anxietate. Claustrofobia include fara indoiala frica. De fapt, orice fobie include frica. Teama este tot frica. Panica ce poate fi daca nu frica? Grija este un amestec de responsabilitate, atentie si multa frica.

Frica este peste tot.

Dar asta numai pentru ca vrem noi.  Sau pentru ca nu stim cum sa gestionam frica. Sau pentru ca nu stim cu sa ne controlam gandurile care o produc. Sau pentru ca nu vrem sa fim sinceri cu noi insine si sa acceptam ca ea exista si ne poate face viata un haos daca nu o controlam corespunzator.

Am afirmat deja mai sus ca frica este un efect. Dar este in acelasi timp si o cauza. Este o cauza pentru foarte multe blocaje. Poti uita o formula intr-un examen pentru ca iti este frica. Poti sa nu vrei sa vorbesti in public tocmai pentru ca iti este frica. Poti sa nu vrei sa conduci masina ca urmare a fricii. Daca iti este frica, nu vrei sa ii spui sefului ca ti-a delegat in mod eronat o sarcina. Si tot frica este cauza pentru care nu inviti fata visurilor la o plimbare in parc. Nu inovezi pentru ca iti este frica de nou. Nu evoluezi pentru ca iti este frica sa iesi din zona de confort. Agresivitatea si violent sunt determinate tot de frica.

Asadar, pe de-o parte, frica este efectul unui anumit tip de ganduri. Pe de alta parte, frica este cauza pentru alte efecte. Frica este ca o piesa dintr-un domino.

La nivelul relatiilor functionale extrem de multi oameni  esueaza (99%), atat in plan personal, cat si in plan profesional datorita fricii.

In mod concret, relatiile dintre oameni se bazeaza pe comunicare si incredere. Dar si mai concret, comunicarea si increderea au la baza sinceritatea. Nu exista comunicare si incredere intre oameni daca nu exista sinceritate.

Nu exista nici incredere in sine in mod real daca nu exista sinceritate fata de tine insuti.

Asadar, numai in baza sinceritatii se construieste increderea si comunicarea dintre oameni, dintre tine si Natura, precum si dintre tine si tine. In consecinta, numai prin sinceritate poti dezvolta relatii durabile si functionale. In absenta ei, poti avea relatii fara numar, dar nu poti vorbi de relatii functionale, de comunicare si incredere.

Seful ti-a delegat in mod eronat o sarcina. Nu stie si nici nu a constientizat ulterior acest lucru. El te intreaba daca ai inteles si daca ti-ai asumat sarcina. Tu ii raspunzi  ca da. Dar tu, in mod real, esti pe langa subiect. Si evident, ai mintit cand ai afirmat ca da. Daca ai minciuna_1mintit, nu ai fost sincer. Daca nu ai fost sincer, ai inceput de fapt sa cultivi neincrederea, care, mai devreme sau mai tarziu ,isi va produce efectele.

Lipsa sinceritatii in acest caz este un efect. Iar cauza este frica, frica de tine insuti, sau frica de sef, sau ambele.

La una din orele de matematica nu ai inteles cum sta treaba cu teorema lui Pitagora. Nu poti pune intrebari suplimentare. Esti blocat. Profesorul va intreaba daca ati inteles lectia. Toti, inclusiv tu, raspund in cor ca da. Daca in cazul colegilor tai nu stii care este stadiul intelegerii teoremei lui Pitagora, in cazul tau stii sigur ca nu ai inteles-o. Dar profesorului i-ai raspuns ca da. Ai mintit? Ai fost sincer? Raspunsul este logic, ai mintit. De ce?

Pentru ca iti este frica, poate de profesor ca va crede ca nu ai fost atent, poate de colegi care te vor crede greu de cap, poate ambele motive, sau poate pur si simplu nu poti initia intrebari intr-un grup ca urmare a increderii in sine foarte scazute.

incredere_1De ce nu poti exprima intocmai ceea ce gandesti? De ce nu poti fi sincer? Frica este raspunsul, frica este motivul lipsei de sinceritate. Si daca nu este sinceritate, atunci nu poate fi decat minciuna. In acest punct comunicarea si increderea se ofilesc.

Adevarul  este unul singur: iti trebuie putina frica ca sa minti si destul  curaj ca sa fii sincer.

Autor: Cristinel Mazilu

explicatie_si_comunicare

Primul pas in explicarea explicatiei

Te invit sa iti imaginezi ca astazi mergi la cofetarie si iti cumperi un tort, acel tort la care iti este trimisa imaginatia de catre poftele nebanuite. Este tortul din ciocolata cu visine si nuci. Ba nu, este tortul din frisca cu aroma de mango si ananas. Hai ca nu am ghicit caci este tortul din bezea. Ba nu, este tortul din fructe de padure cu crema de iaurt si mascarpone. tortul_si_explicatia

In fine, nu mai conteaza daca am ghicit sau nu. Ideea este ca astazi ti-ai cumparat un tort, tortul preferat la care visezi de cateva zile. Posibil ca astazi sa fi luat salariul sau doar astazi a fost gata tortul, caci cofetareasa e plina de comenzi. Vrea si ea concediu, dar nu poate din cauza poftelor celor ca tine.

Ai ajuns cu tortul acasa. Si esti gata sa te bucuri de el. Dar evident esti in fata unor dileme. Il mananci pe tot acum sau nu? Bagi lingura in el ca in castronul de ciorba de burtica sau il feliezi tacticos in functie de cat doresti sa mananci la prima portie?

Oricat de pofta ti-a fost de tortul la care visezi de cateva zile, oricat de foame iti este, oricat de gurmand esti raspunsul la dilemele tale este simplu: nu il mananci pe tot odata si nu te arunci cu polonicul in el, ci il feliezi frumos si te ocupi de el felie cu felie, incepand din momentul zero si pana il termini, dar evident nu-l termini pe tot astazi. Se intampla altfel doar daca ai ceva probleme la „mansarda”.

Asadar, de tortul visat te ocupi felie cu felie si intr-o anumita perioada. Depinde de pancreasul tau, de alte sucuri gastrice si de controlul gandurilor tale pofticioase.

Poate ca nu iti plac torturile, ci puzzle-urile, caci pe tine nu te conduc poftele culinare, ci cele logice. Asa ca, in loc de tort iti cumperi un puzzle, din ala cu vreo cateva mii de piese. Dar nici pe acesta nu-l poti rezolva pe tot dintr-o data, ci trebuie sa iei piesa cu piesa, sa le potrivesti pe fiecare la locul lor si toata treaba asta dureaza un timp. Depinde de pasiunea ta, de atentia si de inteligenta cu care te-a dotat mama si vecinul tau, pardon, parintii tai.

Dar daca pasiunea ta este Everestul? Nu tot la fel se intampla? Adica o iei la pas, dar pas cu pas si toata aventura se termina intr-o anumita perioada? Pai ba da. Evident ca da. Ar fi fost nu, dar numai daca erai Super Mega Hiper Extra Man. Dar nu esti el, ci esti un vesel pamantean, cu muschii si plamanii lui mai mult sau mai putin antrenati.

Tort, puzzle, Everest, ce mai urmeaza? Nimic nu mai urmeaza. Sunt 3 mini „filmulete” mentale care ar trebui sa te duca la o concluzie simpla, insa asta se va intampla daca ai mancat cel putin un mini-tort in viata ta, sau daca ai facut cel putin un puzzle cu 10 piese, sau daca ai urcat cel putin intr-un mar din curtea bunicii, creanga cu creanga. Daca nu, nu. Adica nu ajungi la aceasta simpla concluzie dupa cele 3 mini scenarii de imaginatie. Ar trebui sa cresc numarul de exemple pana cand te nimeresc cu unul prin care sa iti „pice fisa” si tie, adica sa intelegi. Dar as deveni plictisitor pentru cei care citesc acest articol si se prind mai repede ca tine de „smecherie”.

puzzle_si_explicatiaAsadar, concluzia simpla este: cam tot ce faci trebuie sa faci etapizat, felie cu felie, piesa cu piesa, pas cu pas, creanga cu creanga, caramida cu caramida, cui cu cui etc.. Si toata etapizarea va dura un timp, mai mare sau mai mic, in functie de complexitatea facutului si de alte multe elemente (motivatie, resurse, cunostinte, abilitati etc.).

Aia grabiti, oportunisti, spontani, pesimisti, superficiali si ignoranti evident ca ma vor contrazice. In primul rand, este dreptul lor constitutional sa se exprime liber pana la un punct tot constitutional. In al doilea rand, modul lor de gandire se bazeaza pe criterii si argumente care nu au legatura cu intelegerea, comunicarea, organizarea, structurarea, sistematizarea, etapizarea, algoritmizarea si alti demoni ai eficientei, functionalitatii si evolutiei.

Sa presupunem ca esti din categoria opusa celor enumerati anterior sau poate ca esti dintre cele doua lumi, lumea alora si lumea celorlalti. Daca te incadrezi in una din aceste doua situatii, atunci intelegi notiunile de etapizare, de pas cu pas sau de piesa cu piesa. Si intelegi si ca desfasurarea etapizata a unei activitati dureaza un timp mai mare sau mai mic in functie de complexitatea acesteia si de alte elemente de care depinde.

Ei bine exact la fel, dar exact la fel stau lucrurile si cu explicatia. Adica? Adica explicatia este o derulare etapizata intr-un anumit timp a continutului unui subiect, tema, mesaj, lectie, procedura, fenomen etc. ce trebuie transmis de la detinator la viitorul detinator, in termeni de comunicare, de la emitator la receptor, in termeni de management, de la coordonator la coordonat sau invers, in termeni educationali, de la profesor la elev, in termeni parintesti, de la parinte la copil si tot asa.

Daca nu exista etapizare in transmiterea continutului, atunci nu avem explicatie si daca nu avem explicatie nu avem intelegere. Altfel spus, daca expeditorul nu feliaza mesajul ca sa il transmita portie cu portie pentru a putea fi receptat, stocat si asimilat (inteles) de destinatar, atunci nu are rost sa consumam un timp si niste energie pentru o finalitate care nu va fi absolut deloc atinsa.everest_si_explicatia

In comunicare, explicatia este metoda primordiala pentru atingerea finalitatii, care in mod concret consta in intelegerea corecta si completa a unui mesaj, a unui continut aferent unui subiect, sau a unei proceduri, sau a unei lectii.

Ca se comunica pe cale orala sau pe cale scrisa, nu conteaza. Ceea ce conteaza este etapizarea, care inseamna implicit si structurarea mesajului. Asadar, ceea ce conteaza este explicatia sau felierea mesajului, structurarea lui bucata cu bucata pentru a putea fi procesat corect si complet de catre destinatar, adica sa poata fi inteles integral.

Cui ii place o poza pixelata? Dar cui ii place o poza clara? La fel este si cu explicatia. Cui ii place un mesaj sau un subiect neexplicit, care nu poate fi inteles integral sau care implica un foarte mare efort pentru a fi inteles? Doar oamenilor de stiinta le plac fenomenele inca neexplicate, caci ele reprezinta painea lor cea de toate zilele. Ei trebuie sa faca lumina si sa ajunga sa le explice, altfel vor ajunge politicieni, adica aia de nu explica nimic, dar te fac sa intelegi totul.

Prin urmare, asa cum tortul este bun de mancat felie cu felie si nu tot odata, asa cum pe Everest urci pas cu pas, iar puzzle-ul il construiesti piesa cu piesa, la fel este si cu explicatia in comunicare. Daca exista explicatii, atunci interlocutorii se vor intelege. Daca nu exista explicatii, atunci se pierde vreme cu comunicarea, se cheltuie bani cu vopseaua de par care sa ascunda firele albe si cu pastilele de dureri de cap.

Explicatia este structurarea, etapizarea comunicarii orale sau scrise a unui continut, de la detinator la viitorul detinator, prin care se determina o finalitate clara, corecta si completa numita intelegere.
explicatie_si_comunicare
Acesta este primul pas al explicarii explicatiei, adica al intelegerii explicatiei. Ceilalti pasi vor fi explicati in urmatoarele „episoade” explicative aferente „serialului” Explicatia, atat de absenta in management, in comunicare, in familie, in educatie sau in facutul stiintei pe intelesul tuturor.

Daca explicam, daca ne feliem mesajul, atunci suntem intelesi. Si daca suntem intelesi, atunci comunicam eficient. Si daca se intampla asta, empatia ne spune ca destinatarul mesajului devine „luminat” si deci bucuros. Iar prin simpatie, ce semanam aia culegem, adica concret devenim si noi bucurosi, caci emotiile, de orice fel, sunt contagioase.

Autor: Cristinel Mazilu

homer gandeste

Ghid elementar de gandire – part. I, vers. 1

1. Gandire

Este un termen ce desemneaza rolul de baza al creierului omenesc. Cand spunem gandire ne referim la ratiune, analiza, mental, deci la operatii si proprietati specifice creierului omului.gandire1

Termenul gandire este sinonim cu expresia procesarea informatiei. Prin gandire creierul, in esenta, proceseaza informatii, adica la nivelul sau intra informatii sub o anumita forma si ies informatii brute sau prelucrate sub forma de reproduceri (relatari, redari) sau concluzii, idei, opinii, presupuneri, certitudini.

gandire2Nota:

Gandirea nu este gratis, a gandi costa, costa timp. Numai cei dispusi sa investeasca timp vor beneficia de gandire si de efectele ei benefice.

Rareori bogatia genereaza gandirea. Dar deseori gandirea determina bogatia, caci cei saraci in gandire sunt saraci si in buzunar.

2. Realitate

Daca analizam diverse surse, cu autoritate in definirea termenului de realitate, vom concluziona  ca acest cuvant este unul polisemantic (are mai multe sensuri).

In acceptiunea stricta a viziunii noastre, atat stiintifice, cat si ne-stiintifice, termenul de realitate a primit o definire monosemantica (cu un singur sens). Motivatia este simpla: pentru a ne usura intelegerea si a aduce mai multa claritate, consecventa si coerenta in gandire, in sistematizarea cunoasterii, in organizarea presupunerilor, opiniilor, certitudinilor si credintelor.

Astfel, definim realitatea ca fiind existenta obiectiva, ceea ce exista in afara mintii unui om, extra-mental.

Evident, ceea ce este in minte, numim mental, adica apartine mintii, gandirii unui om.realitate1

De pilda, ficatul unui om este un organ din corpul acestuia, dar nu apartine mintii, decat atunci cand il percepem informational, de pilda, la ora de biologie. Cand ficatul este perceput informational, spunem ca ajunge in gandire, adica este in mental.

Dar in acelasi timp, ficatul ramane si un organ de sine statator, cu functii si cu o relativa independenta fata de mental. Aceasta situatie este o realitate.

La fel stau lucrurile si cand afara ploua. Adica, atunci cand afara ploua avem de-a face cu o realitate. Iar cand situatia “afara ploua”, prin procesele gandirii, devine informatie si ajunge in mental, nu mai este o realitate, ci o perceptie si o interpretare a realitatii.

3. Sistem de referinta sau model/mod de gandire

Un alt element care ne ajuta in definirea elementara a procesarii informatiilor de catre gandirea omului este sistemul de referinta. La origine expresia apartine fizicii.

Noi am preluat-o, pentru ca ni se pare sugestiva in raport cu obiectivul de a clarifica elementele primare ale gandirii fiecarui om din aceasta lume.

Sensul atribuit de noi este unul asemanator cu cel dat de fizica, doar ca este aplicabil intr-un sens de maxima generalitate.

Prin urmare, sistemul de referinta este definit ca fiind ansamblul, totalitatea de valori, de principii, de reguli, de prejudecati, de credinte, de presupuneri si opinii existente in mentalul unui om la un moment dat si pe baza caruia omul face analize si evaluari, adica interpretari proprii ale realitatii percepute.sistem de referinta

Sistemul de referinta devine astfel un model, un mod de gandire specific unui om la care acesta se raporteaza pentru a emite judecati, concluzii.

Sistemul de referinta poate fi o teorie, o stiinta, o religie, o ideologie etc.. Un sistem de referinta poate fi unu-la-unu (specific unui singur om; de pilda, cand cineva spune “asa vreau eu” inseamna ca se raporteaza la sistemul sau individual de referinta) sau unu-la-mai-multi (adica specific mai multor oameni; de pilda, catolicismul este un sistem de referinta specific pentru mai multi oameni).

Pe baza sistemului de referinta (criterii de judecata, valori, principii, teorii etc.) omul prelucreaza informatia ajunsa in gandirea, in mentalul sau pentru a-i da acesteia o forma proprie, individualizata.

Putem asemana sistemul de referinta cu o matrita. Intr-o matrita se introduce o materie prima, care, prin procese specifice de productie, modeleaza materia prima dandu-i o forma identica cu cea a matritei. La fel este si in cazul sistemului de referinta, in care se introduce o informatie si care, prin procese specifice de gandire, va modela informatia si ii va da forma specifica sistemului de referinta in care a fost introdusa.

4. Adevar si falsitate

Daca realitatea perceputa este in concordanta cu realitatea efectiva, atunci aceasta situatie se numeste adevar.

adevarat-fals1Altfel spus, adevarul este cuvantul care denumeste egalitatea, concordanta dintre o informatie existenta in mintea unui om la un moment dat si realitatea efectiva aferenta acelei informatii.

Exista ceva in afara mintii, adica extra-mental si am numit acest ceva realitate. Aceasta este realitatea efectiva, realitatea in sine.

Cand realitatea efectiva ajunge la nivel mental, prin procesele specifice de perceptie, ea devine realitate perceputa sau realitate mentala. Daca facem o comparatie intre realitatea efectiva si realitatea perceputa, rezulta urmatoarele situatii:

  1. realitatea efectiva = realitatea perceputa – aceasta situatie o numim adevar;
  2. realitatea efectiva realitatea perceputa – aceasta situatie o numim fals.

Asadar, opusul adevarului este falsul. Cand avem de-a face cu o neconcordanta dintre informatia din mental si realitatea efectiva, atunci inseamna ca situatia se numeste fals.

Exista si cazurile particulare ale adevarului si falsitatii, in functie de sistemul de referinta adoptat intr-o evaluare de tip adevarat-fals. De pilda, daca un document, care este prezentat ca fiind legal, nu apartine legii la care face trimitere, atunci avem de-a face cu un fals.

In sensul cel mai larg, adevarul este egalitatea, concordanta dintre doua informatii care au fost puse intr-o relatie de analiza comparativa evaluativa. Falsul este opusul adevarului.adevarat-fals2

Omul are nevoie de adevar si falsitate pentru ca numai asa poate face corelatia, concordanta, echivalarea informatiilor din minte cu cele din afara mintii, adica din realitate.

Nota:

Pentru a fi mai usor de asimilat si inteles, am construit acest ghid pe mai multe parti. Numarul versiunii indica numarul de modificari sau corectii aduse partii respective din ghid.

Autor: Cristinel Mazilu

dezvoltare personala

3 pasi mici pentru reusite mari

Intregul si partile au existat dintotdeauna si continua sa existe in forme noi, asemenea picaturilor de apa din ocean, surprinzandu-ne si ajutandu-ne totodata sa ne clarificam intelegerea si evolutia conceptelor de-a lungul timpului, de la o etapa de dezvoltare la alta, de la un sistem la altul etc. Importante sunt semnificatiile prin care continuturile informationale capata forme diverse ce se desprind de pe fundalul imaginarului colectiv. Cum si cand apar in prim plan aceste forme noi? In ce fel diversitatea stimuleaza creativitatea si inovatia? Ce anume face diferenta pentru ca o persoana sa reuseasca sa vada si sa inteleaga importanta acestor reprezentari noi pentru consolidarea intregului si reafirmarea unitatii la un alt nivel de intelegere si evolutie? De unde stim cum sa (re)integram rezultatele descoperirilor noastre in diferitele contexte ale vietii: in plan personal, in familie, in echipele de lucru din mediul profesional sau in cadrul extins al sistemelor care trebuie sa asigure functionarea societatii precum rotile angrenate ale unui mecanism complex?

puzzle dezvoltareToti oamenii doresc sa aiba succes in viata, sa se simta impliniti si apreciati, dar nu toti stiu si cum sa reuseasca pentru a obtine ceea ce-si doresc. Chiar daca oamenii au in general aceleasi nevoi, formele si strategiile prin care si le implinesc sunt diferite. Constientizand acest lucru, mi-am propus sa observ ce fac oamenii de succes pe care eu pot sa-i admir si am cautat sa vad care sunt punctele lor comune, ce atitudini au si ce anume din ceea ce fac ei ar putea reprezenta „o stiinta a succesului”, care sa poata fi invatata si modelata si de alti oameni.

Iata o prima strategie eficienta in trei pasi:  

Pasul 1: Intrebarile sunt raspunsul

Formularea intrebarilor corecte reprezinta primul pas, adica sansa pe care dorim sa ne-o acordam pentru gasirea raspunsurilor potrivite, chiar si atunci cand inca nu stim cum si unde anume sa le cautam, de unde si prin cine anume le vom primi, cand si cum anume vor ajunge la noi raspunsurile de care avem nevoie.

De la profesorii si mentorii pe care-i admir, precum si din experienta personala acumulata in timp, am invatat aceasta lectie de viata pe care doresc sa o dau mai departe pentru a inspira si incuraja si alti oameni sa aiba incredere sa faca macar acest prim pas de a-si pune intrebari.

Drumul se parcurge mergand pas cu pas si claritatea se dobandeste treptat, pe masura ce inaintam pe calea aleasa. Important este sa luam decizia interna de a actiona cu perseverenta pentru a ne crea sansa de a progresa.

Pasul 2: Lucrurile de baza

La inceput, marea provocare pentru oricine doreste sa se dezvolte personal si profesional este de a identifica si aplica cu perseverenta, din multitudinea de cursuri care sunt promovate pe piata, doar cateva metode cadru cu rol structurant (3 – 5 pasi pentru fiecare metoda).

Instrumentele practice cele mai adecvate si suficiente sunt cele care acopera tot spectrul de activitati. Pentru a fi corect si eficient integrate in contextele de invatare, este important sa se tina cont de urmatoarele aspecte: specificul varstei, mediul social de provenienta si domeniul de activitate ales pentru exercitarea profesiei.

Pasul 3: Experienta isi spune cuvantul

Stapanirea lucrurilor de baza reprezinta rampa de lansare pentru nivelul urmator si certitudinea interioara ca sunteti pregatiti sa faceti saltul. Aveti deja o structura corect definita si integrata pentru planul de actiune. Daca inca mai simtiti ca aveti nevoie de consiliere pentru a va consolida increderea de a trece la actiune, este bine sa apelati pentru cateva sedinte de coaching la serviciile unui mentor sau ale unui consultant cu experienta. Puteti asculta politicos si sfaturile unor prieteni, numai daca acestia au o experienta relevanta in domeniul de activitate care va intereseaza, altfel este mai bine sa evitati parerile neavizate. Concentrati-va atentia doar pe gandurile pozitive si constructive ale celor care va ajuta sa va intariti increderea in sine si sa va cresteti stima de sine, pentru a avea un tonus ridicat si suficienta energie cand actionati in directia dorita! Succes!

Autor: Cristinel Mazilu

Curaj incredere in sine

Curajul de a te descoperi pe tine insuti

Ai nevoie de un mare curaj pentru a te descoperi asa cum esti tu insuti in mod real, “the real you”, in conditiile in care multi ani, poate 20, 30, 40 sau chiar mai multi ai vazut doar o iluzie, o plasmuire a mintii tale construita aproape integral pe baza parerilor celorlalti, perceptiilor si interpretarilor semenilor tai. Credeai ca tot ce zboara se mananca.

Ai nevoie de un mare curaj sa faci asta avand in vedere ca de-a lungul timpului, parerile celorlalti “le-ai inghitit” asa cum au venit. Nu le-ai supus deloc gandirii analitice, critice ci le-ai servit dimineata, la pranz si seara ca atare, cu perseverenta. De ce? Pentru ca nimeni nu ti-a spus atunci cand a fost nevoie, adica cel tarziu pana in varsta de 18 ani, ca trebuie sa gandesti critic si autocritic, ca trebuie sa evaluezi informatia care vine din interiorul si din exteriorul tau si apoi sa te evaluezi in raport cu aceasta, sa-ti construiesti identitatea pe concluzii analitice.

Ai auzit, cu siguranta, intr-un moment al vietii tale de sintagma “Cunoaste-te pe tine insuti” si ai crezut ca ai aplicat-o intr-un mod corect la tine, desi, in realitate, nu ai facut asta. Nu te-ai descoperit cu adevarat, ci ai crezut doar ceea ce au descoperit ceilalti despre tine, iar imaginea de ansamblu despre tine s-a construit incompleta si, de cele mai multe ori, cu erori.

Nu ai ancorat informatiile primite, la tine insuti si la realitatea inconjuratoare. Le-ai lasat si pe acestea suspendate intr-un univers paralel, in universul mintii tale care, crezi acum, ca este scindat de realitatea inconjuratoare. Ti-ai creat o lume a ta si ai trait in ea, tu ai crezut ca… fericit. Dar si fericirea era tot o iluzie, la fel ca lumea ta, la fel ca imaginea ta despre tine.

Constientizand toate aceste lucruri te simti pierdut. Cum sa poti poti repara acum totul? Cum sa te intorci in timp si sa reconstruiesti ce nu ai construit sau cei responsabili sa construiasca nu au vrut, nu au stiut sau nu au fost capabili sa construiasca? Efectiv simti cum pamantul iti fuge de sub picioare si parca iti doresti sa nu fi constientizat nimic. Parca iti era mai bine, asa “sarac cu duhul” cum erai inainte de revelatia despre tine insuti. Doar ca apocalipsa* s-a produs, adica s-a inlaturat valul, ai aflat adevarul despre tine insuti, iar acum simti ca ai trait o minciuna si simti ca este cu adevarat dramatic.

Daca te regasesti in cele scrise mai sus intr-un procent foarte mare sau mai mic, iti spun sa te linistesti. Respira, inspira, nu este chiar atat de dramatic precum pare. Exista solutii. Einstein spunea ca o problema are cel putin o solutie. Atentie! Exista cel putin una, deci pot fi mai multe, una e insa garantata. Trebuie doar sa-ti pui neuronii la treaba sa o gasesti sau sa le gasesti.

Bine, vei spune, exista cel putin o solutie si rasufli usurat. Acum ai inceput sa prinzi putin curaj si sa simti ca ai energia necesara sa gasesti macar o solutie dintre cele posibile. Dar te intrebi de unde sa incepi. Care este primul pas in a te descoperi?

Raspunsul la intrebarea ta este ca deja ai facut primul pas, ai facut chiar si pasul doi. Acum chiar ca nu mai intelegi nimic. Iti voi explica in cele ce urmeaza.

Primul pas este ca ai constientizat. Ai constientizat necesitatea cunoasterii de tine insuti. Ai constientizat ca i-ai lasat doar pe ceilalti sa te construiasca. Acum a venit vremea sa te construiesti si sa te descoperi tu pe tine insuti. Stii acest lucru si mai stii ca ai mult de munca sa te reconstruiesti. Dar aceasta nu este o problema pentru ca stii ca vei munci cu perseverenta si cu dedicare.

Pasul doi este ca ai descoperit nevoia de curaj in a te dezvolta pe tine intr-un mod frumos si armonios. Si o prima infuzie de curaj ai facut-o deja, caci, nu-i asa, ai ajuns pana aici cu cititul.

Cei doi pasi iti livreaza o parte din entuziasmul si energia ce iti sunt necesare sa devii propriul tau arhitect, sa te reconstruiesti si sa schimbi din temelii ceea ce nu este functional la tine.

Asadar, rezulta ca ai facut deja doi pasi in tot acest proces. Iti mai ramane sa analizezi, sa te autoanalizezi, sa evaluezi si sa te autoevaluezi in permanenta. Sa faci pace cu logica ta, cu rationalul tau. Pana acum doar ai emotionat, pozitiv, negativ, poate preponderent negativ. Dar nu mai conteaza acum, trebuie sa-ti gasesti echilibrul, caci “ratiunea trebuie sa iubeasca, iar iubirea trebuie sa rationeze”, spunea Cristinel Mazilu, un “evolution provider” al zilelor noastre. Aceasta este bucla echilibrului unei dezvoltari durabile. Dar numai tu poti intra in bucla evolutiva, evident in interactiune cu semenii tai, insa nu ei vor mai fi la volan, ci tu, tu vei fi propriul tau sofer.

Curaj si inspiratie! Viitorul iti apartine!

*Nota autorului: apocalipsa = de la grecescul “apokálypsis” care inseamna “descoperire, revelatie, inlaturarea acoperamantului”.

Autor: Bianca Voina

razbunarea

Razbunarea – o fi buna sau o fi rea?

Prin popor circula o vorba, care, desi nu este rezultatul unui demers stiintific, este foarte adevarata si anume: „razbunarea e arma prostului”.

Intelepciunea poporului nu face apel la instrumente si resurse stiintifice, ea se manifesta pur si simplu, izvoraste din ceva mai presus de constiinta individului, dar se manifesta prin aceasta.

Intelepciunea poporului nu este singura. Stiinta o insoteste si o sprijina prin procesul argumentatiei logice, al explicatiei, al demonstratiei si al experimentului empiric.

La fel stau lucrurile si cu razbunarea, precum si cu afirmatia de la inceput, ce o defineste, pe cat de sintetic, pe atat de profund.

Un prim argument este acela ca un om inteligent, in sensul de intelept nu de destept, nu ajunge in situatia in care sa se razbune, caci tocmai de aceea este inteligent. El analizeaza optiunile, avantajele si riscurile, oportunitatile si vulnerabilitatile inca de la inceputul unei relatii. Astfel, ajunge sa ia decizii si sa aplice strategii istete. In concluzie, omul inteligent nu va fi luat de prost sau nu se va lasa prostit si nu va ajunge sa fie nedreptatit, iesind la timp dintr-o relatie paguboasa cu mult inainte sa se produca anomalii si, deci, nu va ajunge la razbunare.

Rezbunarea este, in fapt, o actiune. Iar aceasta actiune, de razbunare, rezulta dintr-o interpretare, a celui ce va urma sa se razbune. Razbunatorul, inainte de a se razbuna, interpreteaza ca este o victima, este cel caruia i s-a comis o nedreptate. Aceasta interpretare, a nedreptatii primite, poate fi adevarata, dar in acelasi timp poate fi si falsa. Insa razbunatorul stie cu certitudine ca are dreptate, lui sigur i s-a comis o nedreptate. Nicio autoritate, fie ea si judecatoreasca, nu-i poate schimba interpretarea, aceea de victima, de om caruia i s-a facut o nedreptate. Biata victima, poate ca are dreptate, dar daca nu are?

Oricare situatie ar fi, ca i s-a facut sau nu o nedreptate, este legitimat razbunatorul sa se razbune? Aceasta-i intrebarea.

In Evul Mediu si chiar mai devreme, in epoca primitiva, actul razbunarii, adica actiunea de a-ti face singur dreptate era o practica normala. Biserica era o institutie, care incerca si reusea intr-o masura mai mare sau mai mica sa stopeze razbunarea prin educatia spirituala, prin frica de Divinitate si prin conceptul iertarii.

Ulterior societatea a dezvoltat norme de moralitate si etica privind convietuirea in comunitate, ceea ce a dus la diminuarea razbunarilor, a legii facute in nume propriu.

Nu a fost insa suficient, iar asta a dus la aparitia conceptului de justitie si a institutiei judecatoresti. Astazi mai avem si institutii cu rol de dialog social si de mediere, institutii cu rol diplomatic etc..

Toate acestea pentru a nu se mai ajunge la actul razbunarii, caci de cele mai multe ori razbunarea implica acte de violenta de intensitati si scale diferite. Caci da, razbunarea implica agresivitate, dorinta acerba de a face rau pentru ca ti s-a facut un rau.

Dar totusi, astazi, pana la razbunare, avem:

  • iertarea;
  • dialogul si medierea;
  • diplomatia;
  • institutii juridice, de la cele mai mici la cele mai mari ierarhii posibile;
  • instrumente si resurse de dezvoltare a inteligentei sociale, astfel incat sa nu se mai ajunga in situatia in care sa ti se faca nedreptati sau sa interpretezi ca ti s-a facut o nedreptate.

Acest ansamblu de resurse sociale indica faptul ca societatea a evoluat. In acest context omul, care inca mai recurge la razbunare pentru a-si face singur dreptate, nu poate fi decat un involuat, un egoist notoriu, un primitiv in gandire chiar daca la gat ii atarna un smart phone. Telefonul este destept pentru ca are multe functii, dar el a ramas in schimb prost.

Povestea razbunarii e lunga si nu incape toata aici. Alte articole o vor completa. Pana atunci e bine de stiut:

  • razbunarea consuma foarte multa energie, astfel razbunatorul ajunge foarte repede la epuizare fizica si psihica, iar pana la boala nu-i decat un pas;
  • iertarea este cel mai eficient instrument corectiv in cazul in care ti s-a facut o nedreptate;
  • razbunarea implica agresivitate, iar aceasta este specifica omului primitiv, egoist, nu celui interactionist, evoluat;
  • dezvoltarea inteligentei sociale este cea mai buna strategie preventiva in raport cu razbunarea;
  • amentintarea este, de obicei, preludiul razbunarii;
  • razbunarea e arma prostului, omul inteligent iarta si se preocupa cu propria-i evolutie.

Autor: Cristinel Mazilu

pacatul curiozitatii

„Pacatul” curiozitatii

Religia ne invata ca pacatul originar al primilor oameni a fost cel al neascultarii. Este, insa, doar o interpretare. Si in plus, este o interpretare eronata. Caci nu neascultarea a fost pacatul originar. Realitatea este alta. Si pentru a o descifra, mai intai sa infatisam tabloul Genezei pe care il zugraveste Biblia in paginile sale.

In Rai totul era frumos si placut, primilor oameni, Adam si Eva, nu le lipsea nimic. Dumnezeu le-a oferit spre hrana toate roadele pamantului, le-a dat in stapanire animalele si vietatile pamantului, pasarile cerului si pestii marilor. Aveau tot pamantul la picioarele lor si se aveau unul pe celalalt. Ce altceva puteau sa-si mai doreasca?

In schimbul bunurilor primite Adam si Eva trebuiau doar sa respecte o singura regula, aceea de a nu manca din “pomul cunostintei binelui si raului” (Geneza, cap. 2, versetul 17) pentru ca in ziua in care vor manca, vor muri.

Insa, cu totii stim foarte bine, ca toate bogatiile si confortul pe care il aveau, nu i-a oprit de la incalcarea unicei porunci pe care au primit-o. Dar de ce? De ce nu au putut trai linistiti, in pace in minunatul Eden? Primisera oare Adam si Eva chiar totul in Gradina Raiului? A fost suficient doar un sarpe, un gand al acestuia care sa-i incite spiritul si sa-i trezeasca Evei dorinta de a gresi? Neascultarea sa fie oare motivatia incalcarii unei reguli care sa duca la moarte? Nu, categoric nu!

Credem ca motivatia a fost mult mai profunda decat neascultarea. Eva si apoi Adam, au ales sa incalce constient regula pentru ca au fost manati de curiozitate. Gena curiozitatii se afla in primii oameni inca de la inceputuri si nicio bogatie si niciun confort nu a putut sa o stavileasca. Fructul oprit, gustarea acestuia, a insemnat pentru Adam si Eva inceputul marii aventuri a cunoasterii. Caci cunoasterea se implineste prin curiozitate.

Toate bogatiile Raiului, feluritele animale, pasari, pesti si plante nu au fost suficiente pentru Adam si Eva, nu aveau cum sa se multumeasca cu conditia umana impusa. De ce? Raspunsul este unul foarte simplu: nu aveau cunoasterea acestora. Primii oameni au constientizat nevoia de cunoastere si au ajuns la ea manifestandu-si curiozitatea, incercand, experimentand.

Acum ca am reconstruit tabloul biblic, putem afirma, fara sa gresim, ca mobilul care a determinat-o pe Eva sa muste din fructul oprit a fost curiozitatea.

Da, Eva a fost prima care a muscat din marul interzis si de aceea este considerata cea mai pacatoasa femeie din istoria omenirii. Ea este, daca ne raportam strict la interpretarea clasica a povestii, simbolul pacatului stramosesc al omenirii, cel al neascultarii. Dar daca ne raportam la cele spuse mai sus, la curiozitatea nestavilita care a condus la cunoasterea tot mai profunda a realitatii inconjuratoare, ne dam seama de fapt ca Eva este vinovata de evolutia omenirii, este vinovata de pacatul curiozitatii.

Da, primii oameni au fost izgoniti din Rai, dar au castigat pentru ei si pentru urmasii lor, pentru noi toti, posibilitati extraordinare. Ei, primii oameni au dat confortul pe cunoastere. Astazi calatorim in spatiu, comunicam intre noi cu usurinta indiferent de distanta, avem internet, telefonie mobila, smartphone-uri si tablete, avem avioane supersonice, masini, vapoare, submarine si multe altele pe care le stim sau nu le stim cu totii si pe care nu le mai enumeram in acest cadru. Pe acestea nu le primisera Adam si Eva in negocierea primara. Acestea s-au nascut ca urmare a curiozitatii determinata la randul ei de nevoia de cunoastere.

Astazi putem avea tot ceea ce visam, intrucat curiozitatea care s-a manifestat la inceputuri a continuat sa se manifeste in toate etapele evolutiei noastre si a dus la o cunoastere din ce in ce mai bogata si mai profunda. Si asa va fi mereu. Amin!

Fiti curiosi, cu riscul de a fi acuzati de pacatul curiozitatii! Bucurati-va de disconfortul curiozitatii si bucurati-va de confortul rezultatelor cunoasterii!

Autor: Bianca Voina

homo sapiens

Primitivul modern

Traim in secolul XXI, la mare distanta temporala de epoca primitiva, cel putin conform masuratorilor stiintifice. Iar daca nu mai suntem de foarte multa vreme in epoca primitiva, inseamna ca noi, oamenii, nu mai suntem primitivi. Logic este ca daca nu suntem primitivi, atunci suntem moderni, evoluati.

Asa si este, cel putin la o prima vedere, adica la suprafata.

Avem smart phone-uri, TV-uri smart, internet, WWW, autovehicule de toate felurile, nave spatiale, rachete intercontinentale, bombe nucleare, armament misto, medicamente pentru toate dracoveniile (de pilda, daca te doare in cot de constitutie, iei o pastila si-ti trece), vapoare uriase, trenuri super-rapide, avioane supersonice.

Avem si organizatii teroriste, retele mafiote pe post de politicieni, ONG-uri pentru cei slabi de inger sau de fizic, prea destule biserici, dezbateri globale diplomatice, interculturale sau cu tancul, ONU, NATO, UE, SUA, OMS, OMT, BRICS, FMI, BM, BERD, OSCE, GAFA (Google, Amazon, Facebook, Apple), WIKIPEDIA etc. etc.. Ce mai, avem de toate. Asa avem impresia.

Dar de ce doar avem impresia? Pentru ca, pentru majoritatea dintre oameni, gandirea a ramas tot primitiva. Si o spun studiile stiintifice. O spun fenomenele si evenimentele sociale nefaste. O spune modificarea caracteristicilor climatice ale ecosistemului global. O spune mizeria sociala, manifestata in toate formele sale si la toate nivelurile speciei homo sapiens sapiens.

Avem de toate, creierul omului s-a dezvoltat foarte mult. Dar gandirea a ramas primitiva. Tot ce a acumulat omul in gandirea sa, logici, matematici, informatici, inginerii, tehnologii, filosofii etc., a acumulat pentru a-si maximiza propriul confort, doar propriul confort. America are succes tocmai pentru ca promoveaza acest cult, al propriului confort, al propriului vis, al individualismului, al brandului personal, al personalitatii, in care toti isi doresc sa devina peste noapte VIP-uri.

Tocmai asta inseamna gandire primitiva in acceptiunea noastra. Altfel spus, gandirea primitiva este prima gandire, dar nu prima pe podium, ci prima ca si etapa, dupa cum semnifica si termenul de primitiva: de la inceput, pe treapta de jos, grosolana, simpla, rudimentara.

Sa ne intrebam acum: in ce stadiu de dezvoltare a omului, acesta are o gandire primitiva, adica acea gandire simpla, rudimentara, grosolana? Nu cumva in stadiile de sugar, de copil si, cel mult, de  pubertate si de adolescenta? Nu cumva in aceste stadii de dezvoltare omul gandeste doar in termeni de EU. Ceea ce este si normal de altfel, caci EU-ul este o forma de manifestare instinctuala ce-i asigura individului functionarea instinctelor de supravietuire. 

EU-ul este, asadar, prima gandire, gandirea primitiva a omului. Peste aceasta gandire primara, prin procesele de educatie si de socializare, omul trebuie sa-si dezvolte gandirea superioara, adica gandirea in termeni de NOI, in termeni de CO (co-municare, co-operare, co-nlucrare, co-laborare etc.). Aceasta este gandirea superioara. Iar daca educatia si socializarea lipsesc intr-o societate, atunci gandirea superioara nu se dezvolta. Si in consecinta omul ramane… primitiv, in stadiul gandirii primitive. Prin urmare, va gandi doar in termeni de EU.

Exemplele sunt numeroase, atat din viata ta, a celui care citesti acum acest articol, cat si din viata semenilor tai (de la politician la femeia de serviciu).

Iata un exemplu edificator de gandire primitiva:

  • eu intodeauna am dreptate, afirmatiile mele sunt corecte tocmai pentru ca le fac eu, nu conteaza daca am sau nu argumente stiintifice si verificabile, eu am dreptate, pentru ca eu spun si am nevoie de aceasta dreptate pentru ca altfel increderea mea in sine are de suferit. Eu, fie ca am 50 de ani, 70, 30 sau 20, eu am dreptate cu orice pret si in fata oricui, nu conteaza nivelul de specializare sau domeniul de activitate al interlocutorlui meu. Eu am nevoie de aceasta dreptate, pentru ca imi alimenteaza increderea mea in  mine si imi da senzatia de putere, de dominare a celorlalti si asta inseamna mai multi bani si mai mult confort doar pentru mine. Restul sunt obiecte de folosit si nu oameni. Eu nu stiu ce este empatia, solidaritatea, comunicarea, lucrul in echipa. Si nici nu ma intereseaza. Orice ma scoate din zona mea de confort este dusmanul meu numarul unu. Si asta ma supara, ma irita, ma intriga.

Prin toata bogatia acumulata de om de-a lungul evolutiei sale tehnice si tehnologice (cea enumerata mai sus), acesta a devenit o fiinta moderna. Dar prin gandirea primitiva manifestata la scara globala, omul a ramas un primitiv.

Pe omul cu gandire primitiva il poti identifica usor intr-o discutie dupa limbajul nonverbal si paraverbal astfel:

  • in orice dezbatere se panicheaza daca isi da seama ca nu i se da dreptate cu orice pret;
  • dupa ce se panicheaza, ca si consecinta, devine agresiv, gesticuleaza mai mult si mai intens si ridica vocea si chiar tipa;
  • fata i se inroseste si tinde spre o nuanta de vinetiu;
  • tremura, de draci bineinteles;
  • se supara foarte usor;
  • nu este atent la ce spune interlocutorul si deci nu asculta;
  • daca se afla intr-un stadiu avansat de primitivism, e posibil si sa iti tufleasca una peste ochi, cu orice are la indemana.

Pe acelasi om cu gandire primitiva il poti citi si dupa limbajul verbal astfel:

  • repeta aceeasi afirmatie non-stop;
  • afirma: „stiu eu sigur”, „iti spun sigur eu”, „am vazut eu cu ochii mei”, „din experienta mea stiu”, „la varsta mea, te asigur ca stiu”;
  • nu poate face o legatura coerenta intre afirmatii si argumente;
  • dovezile se reduc la „stiu eu sigur” si deci nu pot fi verificabile;
  • nu poate sa isi faca o autoevaluare critica;
  • nu il auzi recunoscand ca tu ai dreptate;
  • minimizeaza tot ce spune interlocutorul sau si maximizeaza si exagereaza tot ce spune el insusi.

La omul cu gandire primitiva prinde extrem de bine teoria conspirationista. El este primul adept al acesteia.

In esenta, omul cu gandire primitiva este un om de CARACTER EGOIST.  Pana in stadiul de maturizare, adica pana la 18 ani in unele societati, precum si la noi, este normal si admis. Dar dupa maturizare, daca omul ramane la gandirea primitiva, adica tot egoist, atunci el devine o vulnerabilitate sociala, mai ales daca ajunge in posturi de conducere.

Gandirea primitiva este a omului egoist. Omul egoist gandeste primitiv. Primitivul modern este, in realitate, egoistul epocii contemporane, cea a smart phone-urilor si nu a smart-oamenilor.

In opozitie cu gandirea primitiva este gandirea superioara, dar la ea se ajunge numai prin efort de gandire, prin truda si prin dezvoltarea abilitatilor de inteligenta sociala.

Autor: Cristinel Mazilu

viitor

Vechiul viitor versus noul viitor

Da, da stiu. Titlul provoaca o oarecare indignare. Si pentru mine a fost asa in primul moment in care subconstientul mi-a adus in plan constient aceasta situatie.

Dupa ce am stat si am rumegat putin problema, mi-am dat seama ca subconstientul meu are dreptate si ca indignarea folosita de constient trebuie dezactivata.

Am recitit si acest articol Obiceiuri, realitate si schimbare. Daca ati ajuns in acest punct cu cititul si inca nu ati parcurs articolul la care fac referire in propozitia anterioara, atunci e bine sa o faceti. E bine sa o faceti si daca l-ati citit deja intr-un alt moment de timp. De ce? Raspunsul este usor de intuit si anume: va ajuta la intelegerea mesajului din prezentul articol.

Cu totii am auzit de viitor, cu totii folosim acest termen si cred ca noi toti stim ce inseamna viitorul.

Pe scurt, viitorul este ceea ce urmeaza sa se intample, actiunea care se va intampla ulterior unei alte actiuni, adica ceea ce nu este in prezent si nici ceea ce a fost in trecut. La trecut este am facut, la prezent este fac, iar la viitor este voi face. Evident, cu totii stim asta.

Spuneam, in articolul la care am facut referire mai sus, ca obiceiurile sunt niste automatisme, care ne creeaza o realitate mentala si una extramentala, un mod de a fi, de a face si de a gandi si interpreta lucrurile si fenomenele din jurul nostru si din interiorul nostru. Acest mod de a fi, de a face si de a gandi, bazat pe obiceiuri, s-a intamplat ieri, se intampla astazi si se va intampla si maine. Categoric nu-i asa? Pai da, pentru ca avem de-a face cu obiceiuri, deci cu automatisme si ce am facut astazi si ieri in baza automatismelor vom face si maine. Deci un obicei ne creeaza o realitate de maine predictibila. Maine stim ce vom face sau stiu ce vei face pentru ca functionezi pe baza de automatisme, adica de obiceiuri.

Obiceiurile nu implica ceva nou, ci ceva existent, ceva vechi. Asadar, viitorul de maine sau din urmatorul deceniu va fi acelasi cu prezentul de azi pentru ca obiceiurile sunt durabile si persistente in timp. Asadar, viitorul bazat pe obiceiuri formate in trecut este, in esenta, un viitor vechi.

Iar daca obiceiurile se schimba pentru ca se schimba mentalitatea, atunci viitorul va fi unul nou. Deducem categoric ca exista un viitor vechi, determinat de obiceiurile existente formate in trecut, active si functionale in prezent ca si zona de confort si un viitor nou, generat de schimbarea obiceiurilor vechi, de iesirea din zona de confort, de explorarea de noi lumi, de noi experiente constructive, de noi modalitati de gandire inovative.

Intelegand aceasta diferenta intre viitorul vechi si viitorul nou dinamica relatiilor sociale devine alta. Oricare dintre noi devenim mai adaptabili si mai schimbabili, stim de ce si cand unele relatii se modifica in sensul de rupere, de consolidare sau de evolutie, stim cand sa renuntam la unele relatii vechi si cand sa dezvoltam alte relatii sociale noi.

Numai cand viitorul vechi devine viitor nou, inseamna ca inteligenta noastra sociala s-a mai dezvoltat cu o treapta. Am ajuns la next level.

Autor: Cristinel Mazilu