retelele sociale

Ce este si de ce se materializeaza reteaua sociala?

Oamenii sunt fiinte sociale. Niciun om nu poate trai izolat de semenii sai, in afara unei anume comunitati sociale. Niciun om nu ar fi om daca nu ar interactiona si nu ar dezvolta relatii cu alti oameni.

Am afirmat ca oamenii, ca sa poata fiinta, trebuie sa se integreze si sa dezvolte relatii cu semenii lor. Iar ca sa poata fiinta oamenii trebuie sa-si satisfaca necesitatile. Astfel sub presiunea necesitatilor oamenii dezvolta relatii cu semenii lor. Se contureaza astfel, intr-un anume spatiu geografic, comunitatile de oameni pe care noi le numim societati. Pentru ca omul nu poate fiinta, nu poate exista in afara societatii si deci el trebuie sa apartina acesteia, am „inventat” expresia de „fiinta sociala”, adica acea fiinta care apartine unei societati. Astfel, un om devine fiinta sociala, un grup de oameni devine un grup social, o organizatie este sociala etc.. Aceste caracteristici, redate de termenul social, semnifica dupa cum sustineam anterior, apartenenta la o comunitate de oameni, la o societate umana, care reprezinta materializarea dezvoltarii de relatii intre fiinte umane sub presiunea necesitatilor existentiale.

Dar ce se intampla in interiorul unei societati, al unei comunitati de oameni?

Un om X oarecare, dintr-o anumita comunitate sociala, sub presiunea necesitatilor dezvolta relatii cu semenii sai. Dar dezvoltarea relatiilor nu se face cu toti membrii acelei comunitati, iar relatiile dezvoltate nu sunt echivalente, toate fiind importante pentru omul X in cauza, dar ordonate in functie de prioritatile sale.

La randul lor, oamenii cu care omul X a dezvoltat relatii, dezvolta si ei relatii cu alti oameni. Prezentata prin intermediul limbajului scris aceasta situatie poate fi redata sintetic astfel:

  • omul X dezvolta relatii cu omul Y, cu omul Z, cu omul A, cu omul B, cu omul C, cu omul D. Astfel omul X isi formeaza un portofoliu de relatii sociale cu semeni ce apartin unei anumite societati sau din societati diferite.
  • omul Y, la randul sau, dezvolta relatii cu omul A, cu omul E, cu omul F, cu omul G, cu omul Z. Astfel si omul Y isi formeaza un portofoliu de relatii sociale in cadrul aceleiasi comunitati sociale sau poate cu semeni din alte comunitati sociale.
  • omul Z, la randul sau, dezvolta relatii cu omul X, cu omul A, cu omul H, cu omul I, cu omul K, cu omul L. Omul Z isi formeaza si el propriul portofoliu de relatii.
  • omul K, dezvolta relatii cu omul Y, cu omul M, cu omul N, cu omul O, cu omul P. Se dezvolta portofoliul de relatii al omului K.

Se poate observa ca fiecare om nu apartine unui sistem de relatii inchise, ci fiecare isi dezvolta relatii cu oameni noi, sistemele de relatii devenind astfel niste sisteme deschise. Toate aceste sisteme, portofolii de relatii se interconexeaza intre ele prin intermediul punctelor comune, adica al oamenilor comuni, metaforic numiti noduri de relatii sau de retea. Se formeaza, in acest mod, sisteme de relatii sociale sau altfel denumite, retelele sociale. Prin urmare, retelele sociale sunt acele sisteme de relatii sociale construite prin interconexarea portofoliilor de relatii specifice unor oameni. Daca ar fi sa reprezentam grafic aceasta definitie a retelei sociale, atunci ea ar putea fi redata prin intermediul unei harti, o harta sociala si nu una geografica.

In cadrul retelei sociale „distanta” sociala de la omul X la omul Y sau la omul K este mai mare sau mai mica, adica mai de apropiere afectiva sau mai de departare in functie de gradul de familiaritate, de cunoastere si relationare sociala, adica de la cunostinte intamplatoare pana la legaturi familiale puternice.

In concluzie, sub presiunea necesitatilor de fiintare, oamenii dezvolta sisteme de relatii cu semenii lor, pe care le-am numit retele sociale. In acest context si numai in acest context fiinta umana devine si ramane om.

Autor: Cristinel Mazilu

habit1

Obiceiuri, realitate si schimbare

Stiinta nu doarme. Stiinta lucreaza zi si noapte. Cand intr-o parte a Pamantului este noapte si cercetatorii dorm, in cealalta parte este zi-lumina, iar savantii studiaza. Asadar, Stiinta lucreaza non-stop. Scopul ei este explorarea necunoscututlui, nestiutului. Scopul ei este evolutia, dezvoltarea, cultura si inteligenta. Prin urmare, zilnic apar in atentia opiniei publice noi rezultate ale cercetarilor stiintifice, oricare ar fi domeniul si obiectul lor de studiu. Stiinta asigura astfel continuitatea inteligentei speciei umane.

De curand, savantii in neurostiinte de la MIT (McGovern Institute for Brain Research), prin metode specifice de studiu efectuate asupra sobolanilor, au concluzionat un aspect al realitatii pe care il cunoastem cu totii, dar de care tinem seama foarte putini dintre noi.

Concluziile cercetatorilor sustin faptul ca obiceiurile sunt moduri de comportament extrem de puternice, care au la baza niste deprinderi mentale (prejudecati, credinte, conceptii) adanc inradacinate in creier. Putem asemana obiceiurile cu niste poteci foarte bine batatorite, consacrate, cu niste autostrazi mentale, pe care se circula cu viteza foarte mare.

Obiceiurile, odata formate, necesita foarte putina gandire constienta. Ele devin niste automatisme, care implica executia de activitati si operatii cu mare viteza, cu consum mic de energie si deci in mod eficient. Acest lucru poate fi unul bun, pozitiv daca vorbim de condusul masinii (de pilda, atunci cand schimbam automat viteza autovehiculului in timp ce suntem atenti la traficul rutier). De asemenea, faptul, ca obiceiurile sunt niste automatisme, poate fi si un lucru rau, negativ (de exemplu, atunci cand ne aprindem inca o tigara, cand consumam alcool ca si deprindere etc.).

Concluziile stiintifice ne confirma in mod categoric: obiceiurile sunt adanc inradacinate in creierul nostru. Ele se formeaza in timp, prin exercitiu si repetitie, ca urmare a unor motivatii si beneficii, dar pentru ca functioneaza in afara controlului constient, obiceiurile persista si cand motivatiile sau beneficiile dispar.

Obiceiurile, odata formate, devin realitatea noastra interna, care determina realitatea noastra externa. Realitatea noastra externa, ulterior formata, este cea care sustine ca un argument, ca o justificare incontestabila realitatea noastra interna, mentala. In acest mod obiceiurile prospera si devin durabile, tocmai prin faptul ca au o ratiune, o logica exterioara, desi la inceput ele aveau o motivatie interna, personala, deserveau un beneficiu.

Obiceiurile sunt un avantaj prin faptul ca presupun viteza, consum scazut de energie in executie si implicit eficienta. Aceste caracteristici sunt avantajoase, dar nu mereu si nu in orice situatie. Cand este vorba de obiceiuri bune, benefice, atunci caracteristicile, anterior prezentate, sunt avantajoase. Dar cand vorbim de fumat, de mancat nesanatos, de consum excesiv de alcool etc., atunci caracteristicile obiceiurilor nu mai sunt avantajoase, nici pe termen scurt si nici pe termen lung.

Obiceiurile pozitive produc o realitate care ne sustine cel putin echilibrul daca nu si dezvoltarea, evolutia. La polul opus, obiceiurile negative ne dezechilibreaza, ne imbolnavesc fizic, mental si spiritual, iar despre sustinerea evolutiei personale nici nu poate fi vorba.

Dar atentie!!! Si obiceiurile pozitive pot fi uneori un obstacol in calea evolutiei, a dezvoltarii. Pentru ca intr-o anumita etapa de dezvoltare unele obiceiuri pozitive pot fi realmente avantajoase, dar pentru urmatoare treapta de evolutie acestea pot fi absolut daunatoare, tocmai pentru ca nu accepta schimbarea, tocmai pentru ca sunt o piedica in calea schimbarii.

Sunt obiceiurile un obstacol in calea schimbarii? Cand si de ce? Cum pot fi schimbate obiceiurile? Ramane sa descoperim…

Autor: Cristinel Mazilu