Razbunarea – o fi buna sau o fi rea?

Prin popor circula o vorba, care, desi nu este rezultatul unui demers stiintific, este foarte adevarata si anume: „razbunarea e arma prostului”.

Intelepciunea poporului nu face apel la instrumente si resurse stiintifice, ea se manifesta pur si simplu, izvoraste din ceva mai presus de constiinta individului, dar se manifesta prin aceasta.

Intelepciunea poporului nu este singura. Stiinta o insoteste si o sprijina prin procesul argumentatiei logice, al explicatiei, al demonstratiei si al experimentului empiric.

La fel stau lucrurile si cu razbunarea, precum si cu afirmatia de la inceput, ce o defineste, pe cat de sintetic, pe atat de profund.

Un prim argument este acela ca un om inteligent, in sensul de intelept nu de destept, nu ajunge in situatia in care sa se razbune, caci tocmai de aceea este inteligent. El analizeaza optiunile, avantajele si riscurile, oportunitatile si vulnerabilitatile inca de la inceputul unei relatii. Astfel, ajunge sa ia decizii si sa aplice strategii istete. In concluzie, omul inteligent nu va fi luat de prost sau nu se va lasa prostit si nu va ajunge sa fie nedreptatit, iesind la timp dintr-o relatie paguboasa cu mult inainte sa se produca anomalii si, deci, nu va ajunge la razbunare.

Rezbunarea este, in fapt, o actiune. Iar aceasta actiune, de razbunare, rezulta dintr-o interpretare, a celui ce va urma sa se razbune. Razbunatorul, inainte de a se razbuna, interpreteaza ca este o victima, este cel caruia i s-a comis o nedreptate. Aceasta interpretare, a nedreptatii primite, poate fi adevarata, dar in acelasi timp poate fi si falsa. Insa razbunatorul stie cu certitudine ca are dreptate, lui sigur i s-a comis o nedreptate. Nicio autoritate, fie ea si judecatoreasca, nu-i poate schimba interpretarea, aceea de victima, de om caruia i s-a facut o nedreptate. Biata victima, poate ca are dreptate, dar daca nu are?

Oricare situatie ar fi, ca i s-a facut sau nu o nedreptate, este legitimat razbunatorul sa se razbune? Aceasta-i intrebarea.

In Evul Mediu si chiar mai devreme, in epoca primitiva, actul razbunarii, adica actiunea de a-ti face singur dreptate era o practica normala. Biserica era o institutie, care incerca si reusea intr-o masura mai mare sau mai mica sa stopeze razbunarea prin educatia spirituala, prin frica de Divinitate si prin conceptul iertarii.

Ulterior societatea a dezvoltat norme de moralitate si etica privind convietuirea in comunitate, ceea ce a dus la diminuarea razbunarilor, a legii facute in nume propriu.

Nu a fost insa suficient, iar asta a dus la aparitia conceptului de justitie si a institutiei judecatoresti. Astazi mai avem si institutii cu rol de dialog social si de mediere, institutii cu rol diplomatic etc..

Toate acestea pentru a nu se mai ajunge la actul razbunarii, caci de cele mai multe ori razbunarea implica acte de violenta de intensitati si scale diferite. Caci da, razbunarea implica agresivitate, dorinta acerba de a face rau pentru ca ti s-a facut un rau.

Dar totusi, astazi, pana la razbunare, avem:

  • iertarea;
  • dialogul si medierea;
  • diplomatia;
  • institutii juridice, de la cele mai mici la cele mai mari ierarhii posibile;
  • instrumente si resurse de dezvoltare a inteligentei sociale, astfel incat sa nu se mai ajunga in situatia in care sa ti se faca nedreptati sau sa interpretezi ca ti s-a facut o nedreptate.

Acest ansamblu de resurse sociale indica faptul ca societatea a evoluat. In acest context omul, care inca mai recurge la razbunare pentru a-si face singur dreptate, nu poate fi decat un involuat, un egoist notoriu, un primitiv in gandire chiar daca la gat ii atarna un smart phone. Telefonul este destept pentru ca are multe functii, dar el a ramas in schimb prost.

Povestea razbunarii e lunga si nu incape toata aici. Alte articole o vor completa. Pana atunci e bine de stiut:

  • razbunarea consuma foarte multa energie, astfel razbunatorul ajunge foarte repede la epuizare fizica si psihica, iar pana la boala nu-i decat un pas;
  • iertarea este cel mai eficient instrument corectiv in cazul in care ti s-a facut o nedreptate;
  • razbunarea implica agresivitate, iar aceasta este specifica omului primitiv, egoist, nu celui interactionist, evoluat;
  • dezvoltarea inteligentei sociale este cea mai buna strategie preventiva in raport cu razbunarea;
  • amentintarea este, de obicei, preludiul razbunarii;
  • razbunarea e arma prostului, omul inteligent iarta si se preocupa cu propria-i evolutie.

Autor: Cristinel Mazilu

Please follow and like us:

„Pacatul” curiozitatii

Religia ne invata ca pacatul originar al primilor oameni a fost cel al neascultarii. Este, insa, doar o interpretare. Si in plus, este o interpretare eronata. Caci nu neascultarea a fost pacatul originar. Realitatea este alta. Si pentru a o descifra, mai intai sa infatisam tabloul Genezei pe care il zugraveste Biblia in paginile sale.

In Rai totul era frumos si placut, primilor oameni, Adam si Eva, nu le lipsea nimic. Dumnezeu le-a oferit spre hrana toate roadele pamantului, le-a dat in stapanire animalele si vietatile pamantului, pasarile cerului si pestii marilor. Aveau tot pamantul la picioarele lor si se aveau unul pe celalalt. Ce altceva puteau sa-si mai doreasca?

In schimbul bunurilor primite Adam si Eva trebuiau doar sa respecte o singura regula, aceea de a nu manca din “pomul cunostintei binelui si raului” (Geneza, cap. 2, versetul 17) pentru ca in ziua in care vor manca, vor muri.

Insa, cu totii stim foarte bine, ca toate bogatiile si confortul pe care il aveau, nu i-a oprit de la incalcarea unicei porunci pe care au primit-o. Dar de ce? De ce nu au putut trai linistiti, in pace in minunatul Eden? Primisera oare Adam si Eva chiar totul in Gradina Raiului? A fost suficient doar un sarpe, un gand al acestuia care sa-i incite spiritul si sa-i trezeasca Evei dorinta de a gresi? Neascultarea sa fie oare motivatia incalcarii unei reguli care sa duca la moarte? Nu, categoric nu!

Credem ca motivatia a fost mult mai profunda decat neascultarea. Eva si apoi Adam, au ales sa incalce constient regula pentru ca au fost manati de curiozitate. Gena curiozitatii se afla in primii oameni inca de la inceputuri si nicio bogatie si niciun confort nu a putut sa o stavileasca. Fructul oprit, gustarea acestuia, a insemnat pentru Adam si Eva inceputul marii aventuri a cunoasterii. Caci cunoasterea se implineste prin curiozitate.

Toate bogatiile Raiului, feluritele animale, pasari, pesti si plante nu au fost suficiente pentru Adam si Eva, nu aveau cum sa se multumeasca cu conditia umana impusa. De ce? Raspunsul este unul foarte simplu: nu aveau cunoasterea acestora. Primii oameni au constientizat nevoia de cunoastere si au ajuns la ea manifestandu-si curiozitatea, incercand, experimentand.

Acum ca am reconstruit tabloul biblic, putem afirma, fara sa gresim, ca mobilul care a determinat-o pe Eva sa muste din fructul oprit a fost curiozitatea.

Da, Eva a fost prima care a muscat din marul interzis si de aceea este considerata cea mai pacatoasa femeie din istoria omenirii. Ea este, daca ne raportam strict la interpretarea clasica a povestii, simbolul pacatului stramosesc al omenirii, cel al neascultarii. Dar daca ne raportam la cele spuse mai sus, la curiozitatea nestavilita care a condus la cunoasterea tot mai profunda a realitatii inconjuratoare, ne dam seama de fapt ca Eva este vinovata de evolutia omenirii, este vinovata de pacatul curiozitatii.

Da, primii oameni au fost izgoniti din Rai, dar au castigat pentru ei si pentru urmasii lor, pentru noi toti, posibilitati extraordinare. Ei, primii oameni au dat confortul pe cunoastere. Astazi calatorim in spatiu, comunicam intre noi cu usurinta indiferent de distanta, avem internet, telefonie mobila, smartphone-uri si tablete, avem avioane supersonice, masini, vapoare, submarine si multe altele pe care le stim sau nu le stim cu totii si pe care nu le mai enumeram in acest cadru. Pe acestea nu le primisera Adam si Eva in negocierea primara. Acestea s-au nascut ca urmare a curiozitatii determinata la randul ei de nevoia de cunoastere.

Astazi putem avea tot ceea ce visam, intrucat curiozitatea care s-a manifestat la inceputuri a continuat sa se manifeste in toate etapele evolutiei noastre si a dus la o cunoastere din ce in ce mai bogata si mai profunda. Si asa va fi mereu. Amin!

Fiti curiosi, cu riscul de a fi acuzati de pacatul curiozitatii! Bucurati-va de disconfortul curiozitatii si bucurati-va de confortul rezultatelor cunoasterii!

Autor: Bianca Voina

Please follow and like us:

Primitivul modern

Traim in secolul XXI, la mare distanta temporala de epoca primitiva, cel putin conform masuratorilor stiintifice. Iar daca nu mai suntem de foarte multa vreme in epoca primitiva, inseamna ca noi, oamenii, nu mai suntem primitivi. Logic este ca daca nu suntem primitivi, atunci suntem moderni, evoluati.

Asa si este, cel putin la o prima vedere, adica la suprafata.

Avem smart phone-uri, TV-uri smart, internet, WWW, autovehicule de toate felurile, nave spatiale, rachete intercontinentale, bombe nucleare, armament misto, medicamente pentru toate dracoveniile (de pilda, daca te doare in cot de constitutie, iei o pastila si-ti trece), vapoare uriase, trenuri super-rapide, avioane supersonice.

Avem si organizatii teroriste, retele mafiote pe post de politicieni, ONG-uri pentru cei slabi de inger sau de fizic, prea destule biserici, dezbateri globale diplomatice, interculturale sau cu tancul, ONU, NATO, UE, SUA, OMS, OMT, BRICS, FMI, BM, BERD, OSCE, GAFA (Google, Amazon, Facebook, Apple), WIKIPEDIA etc. etc.. Ce mai, avem de toate. Asa avem impresia.

Dar de ce doar avem impresia? Pentru ca, pentru majoritatea dintre oameni, gandirea a ramas tot primitiva. Si o spun studiile stiintifice. O spun fenomenele si evenimentele sociale nefaste. O spune modificarea caracteristicilor climatice ale ecosistemului global. O spune mizeria sociala, manifestata in toate formele sale si la toate nivelurile speciei homo sapiens sapiens.

Avem de toate, creierul omului s-a dezvoltat foarte mult. Dar gandirea a ramas primitiva. Tot ce a acumulat omul in gandirea sa, logici, matematici, informatici, inginerii, tehnologii, filosofii etc., a acumulat pentru a-si maximiza propriul confort, doar propriul confort. America are succes tocmai pentru ca promoveaza acest cult, al propriului confort, al propriului vis, al individualismului, al brandului personal, al personalitatii, in care toti isi doresc sa devina peste noapte VIP-uri.

Tocmai asta inseamna gandire primitiva in acceptiunea noastra. Altfel spus, gandirea primitiva este prima gandire, dar nu prima pe podium, ci prima ca si etapa, dupa cum semnifica si termenul de primitiva: de la inceput, pe treapta de jos, grosolana, simpla, rudimentara.

Sa ne intrebam acum: in ce stadiu de dezvoltare a omului, acesta are o gandire primitiva, adica acea gandire simpla, rudimentara, grosolana? Nu cumva in stadiile de sugar, de copil si, cel mult, de  pubertate si de adolescenta? Nu cumva in aceste stadii de dezvoltare omul gandeste doar in termeni de EU. Ceea ce este si normal de altfel, caci EU-ul este o forma de manifestare instinctuala ce-i asigura individului functionarea instinctelor de supravietuire. 

EU-ul este, asadar, prima gandire, gandirea primitiva a omului. Peste aceasta gandire primara, prin procesele de educatie si de socializare, omul trebuie sa-si dezvolte gandirea superioara, adica gandirea in termeni de NOI, in termeni de CO (co-municare, co-operare, co-nlucrare, co-laborare etc.). Aceasta este gandirea superioara. Iar daca educatia si socializarea lipsesc intr-o societate, atunci gandirea superioara nu se dezvolta. Si in consecinta omul ramane… primitiv, in stadiul gandirii primitive. Prin urmare, va gandi doar in termeni de EU.

Exemplele sunt numeroase, atat din viata ta, a celui care citesti acum acest articol, cat si din viata semenilor tai (de la politician la femeia de serviciu).

Iata un exemplu edificator de gandire primitiva:

  • eu intodeauna am dreptate, afirmatiile mele sunt corecte tocmai pentru ca le fac eu, nu conteaza daca am sau nu argumente stiintifice si verificabile, eu am dreptate, pentru ca eu spun si am nevoie de aceasta dreptate pentru ca altfel increderea mea in sine are de suferit. Eu, fie ca am 50 de ani, 70, 30 sau 20, eu am dreptate cu orice pret si in fata oricui, nu conteaza nivelul de specializare sau domeniul de activitate al interlocutorlui meu. Eu am nevoie de aceasta dreptate, pentru ca imi alimenteaza increderea mea in  mine si imi da senzatia de putere, de dominare a celorlalti si asta inseamna mai multi bani si mai mult confort doar pentru mine. Restul sunt obiecte de folosit si nu oameni. Eu nu stiu ce este empatia, solidaritatea, comunicarea, lucrul in echipa. Si nici nu ma intereseaza. Orice ma scoate din zona mea de confort este dusmanul meu numarul unu. Si asta ma supara, ma irita, ma intriga.

Prin toata bogatia acumulata de om de-a lungul evolutiei sale tehnice si tehnologice (cea enumerata mai sus), acesta a devenit o fiinta moderna. Dar prin gandirea primitiva manifestata la scara globala, omul a ramas un primitiv.

Pe omul cu gandire primitiva il poti identifica usor intr-o discutie dupa limbajul nonverbal si paraverbal astfel:

  • in orice dezbatere se panicheaza daca isi da seama ca nu i se da dreptate cu orice pret;
  • dupa ce se panicheaza, ca si consecinta, devine agresiv, gesticuleaza mai mult si mai intens si ridica vocea si chiar tipa;
  • fata i se inroseste si tinde spre o nuanta de vinetiu;
  • tremura, de draci bineinteles;
  • se supara foarte usor;
  • nu este atent la ce spune interlocutorul si deci nu asculta;
  • daca se afla intr-un stadiu avansat de primitivism, e posibil si sa iti tufleasca una peste ochi, cu orice are la indemana.

Pe acelasi om cu gandire primitiva il poti citi si dupa limbajul verbal astfel:

  • repeta aceeasi afirmatie non-stop;
  • afirma: „stiu eu sigur”, „iti spun sigur eu”, „am vazut eu cu ochii mei”, „din experienta mea stiu”, „la varsta mea, te asigur ca stiu”;
  • nu poate face o legatura coerenta intre afirmatii si argumente;
  • dovezile se reduc la „stiu eu sigur” si deci nu pot fi verificabile;
  • nu poate sa isi faca o autoevaluare critica;
  • nu il auzi recunoscand ca tu ai dreptate;
  • minimizeaza tot ce spune interlocutorul sau si maximizeaza si exagereaza tot ce spune el insusi.

La omul cu gandire primitiva prinde extrem de bine teoria conspirationista. El este primul adept al acesteia.

In esenta, omul cu gandire primitiva este un om de CARACTER EGOIST.  Pana in stadiul de maturizare, adica pana la 18 ani in unele societati, precum si la noi, este normal si admis. Dar dupa maturizare, daca omul ramane la gandirea primitiva, adica tot egoist, atunci el devine o vulnerabilitate sociala, mai ales daca ajunge in posturi de conducere.

Gandirea primitiva este a omului egoist. Omul egoist gandeste primitiv. Primitivul modern este, in realitate, egoistul epocii contemporane, cea a smart phone-urilor si nu a smart-oamenilor.

In opozitie cu gandirea primitiva este gandirea superioara, dar la ea se ajunge numai prin efort de gandire, prin truda si prin dezvoltarea abilitatilor de inteligenta sociala.

Autor: Cristinel Mazilu

Please follow and like us: