Informatia – elemente de baza

Ca sa existe informatia este necesar sa existe fabrica ce produce si prelucreaza informatie. Daca fabrica de prelucrare si producere a informatiilor nu exista, atunci nici informatia nu exista.

Cine este fabrica de prelucrare si producere a informatiilor? Raspunsul este sau ar trebui sa fie unul absolut simplu si intuitiv.

Asadar, ceea ce in mod metaforic numim fabrica de prelucrare si producere a informatiilor in realitate este vorba despre creier, mai dezvoltat sau mai putin dezvoltat in functie de fiecare vietuitoare a fiecarei specii.

Exista si particularitati la unele entitati din domeniul viului care nu au creier si totusi proceseaza informatii. Poate ca unele entitati nu au creierul, pe care ni-l imaginam noi, dar am putea numi structura lor de prelucrare si producere a informatiilor tot creier, doar ca un creier foarte primitiv ca si complexitate sau nivel de dezvoltare.

Un virus nu are un creier asa cum ni-l putem imagina pe cel al omului. Dar cu siguranta un virus prelucreaza si produce informatii. O bacterie nu are creier precum cel al elefantului, dar este cert ca proceseaza informatii. La fel stau lucrurile si in cazul plantelor sau al gandacilor.

Tot ceea ce numim viu are un „creier” ce prelucreaza si produce informatii.

Desi de multe ori auzim printre semenii nostri vorba „pe umeri nu ai un cap, ci o umbrela ca sa nu iti ploua in gat”, stim cu totii ca este doar o metafora si nu o realitate. Alta este realitatea si anume: pe umeri avem o cutie craniana ce adaposteste creierul, o adevarata fabrica de prelucrare si producere a informatiilor.

Nu putem nega faptul ca fara creier nu exista informatie. Existenta informatiei este justificata numai si numai de existenta fabricii care o proceseaza, adica a creierului. In acelasi timp, un creier privat de informatie va suferi daune majore si chiar incetarea functionarii lui.

Dar ce este informatia?

Conform propriei noastre definiri, informatia, pe de-o parte, este materia prima a creierului. Iar, pe de alta parte, este produsul finit al creierului. Astfel, putem spune ca fabrica noastra de pe umeri, creierul, achizitioneaza materie prima, pe care o numim informatie si apoi prelucreaza aceasta materie prima, producand ceva finit ce numim tot informatie.

O alta sursa ce defineste informatia este DEX-ul. Conform Dictionarului explicativ al limbii romane (editia 2009), informatia este „comunicare, veste, stire care pune pe cineva la curent cu o situatie”, precum si „totalitatea materialului de informare si de documentare”. Dupa cum putem observa, definirea informatiei de catre DEX nu este cu mult prea diferita de ceea ce consideram noi ca este informatia.

Nu vom reusi sa intelegem in mod corect si suficient de bine informatia daca ne raportam doar la doua surse. Prin urmare efortul de a intelege informatia trebuie orientat si spre alte surse credibile ce furnizeaza o definitie a informatiei.

In acest sens merita atentie definirea informatiei conform legii nr. 182 din 2002 privind protectia informatiilor clasificate (in vigoare la data realizarii acestui articol) care ne precizeaza la articolul 15 ca informatiile sunt „orice documente, date, obiecte sau activitati, indiferent de suport, forma, mod de exprimare sau de punere in circulatie.”

„La noi, ca si oriunde in lume, nu poate fi imaginata functionarea economiei, a sanatatii, a invatamantului, a culturii, ori a oricarui alt sector socioeconomic fara informatii. De altfel, analizand informatiile vom constata ca ele sunt dominante in toate activitatile economice si sociale. In ceea ce priveste aspectele curente ale vietii cotidiene, casi in munca stiintifica ori in alte tipuri speciale de activitati, fiecare om comunica, voluntar ori involuntar, transmite semnificatii, dintre care multe se structureaza in unitati autonome, numite informatii.

Primim, culegem, prelucram, extragem, prelevam, decelam, producem ori consumam informatii cand stam de vorbacu cineva, contemplam un obiect de arta, ascultam muzica ori comunicam verbal, citim sau privim ceva pur si simplu, ne gandim dacasane asezam mai aproape ori mai departe de cineva, sa atingem ceva sau pe cineva etc. Desigur, fiecare dintre noi stim ca nevoia de informare este preliminara luarii unei decizii. Cu siguranta, resortul care declanseaza cautarea informatiei il reprezinta nevoia, devenita intelectualmente necesitate, mobilizata concret ca scop generic (obiectiv, interes etc.) si realizata ca o cautare motivata foarte solid, caci informatia sta la baza constructiei, a schimbarii si a controlului lumii, constituindu-se astfel ca o incredibila forta.

In literatura de specialitate se gasesc mai multe definitii ale informatiei, care se refera la doua notiuni diferite. O prima categorie de definitii se refera la notiunea de informatii in sensul de date, stiri, cunostinte, vesti, comunicari, iar cea de a doua vizeaza sensul datelor culese de servicii speciale, in primul rand in domeniul securitatii nationale, dar si in alte domenii (economic, politic etc.).” (Mariana Marinica, Ion Ivan – Revista romana de studii de intelligence, nr. 1-2, decembrie 2009, pg. 33-34)

Sa nu omitem un aspect extrem de important: asa cum painea este hrana pentru corpul fizic, informatia este hrana pentru creier.

Daca painea este expirata, mucegaita sau de calitate inferioara, atunci corpul fizic are de suferit. Prin analogie, daca informatia este falsa sau mincinoasa, deci de o calitate extrem de precara, atunci creierul are de suferit.

In Romania hrana pentru creier, adica informatia este un drept al tuturor cetatenilor si este garantat prin articolul 31 din Constitutie atat sub aspectul accesului, cat si sub aspectul corectitudinii si calitatii.

Autor: Cristinel Mazilu

Please follow and like us: