Ghid elementar de gandire – part. I, vers. 1

Posted on 27 iunie 201823 septembrie 2020 by Inteligenta Sociala

1. Gandire

Este un termen ce desemneaza rolul de baza al creierului omenesc. Cand spunem gandire ne referim la ratiune, analiza, mental, deci la operatii si proprietati specifice creierului omului.

Termenul gandire este sinonim cu expresia procesarea informatiei. Prin gandire creierul, in esenta, proceseaza informatii, adica la nivelul sau intra informatii sub o anumita forma si ies informatii brute sau prelucrate sub forma de reproduceri (relatari, redari) sau concluzii, idei, opinii, presupuneri, certitudini.

Nota:

Gandirea nu este gratis, a gandi costa, costa timp. Numai cei dispusi sa investeasca timp vor beneficia de gandire si de efectele ei benefice.

Rareori bogatia genereaza gandirea. Dar deseori gandirea determina bogatia, caci cei saraci in gandire sunt saraci si in buzunar.

2. Realitate

Daca analizam diverse surse, cu autoritate in definirea termenului de realitate, vom concluziona ca acest cuvant este unul polisemantic (are mai multe sensuri).

In acceptiunea stricta a viziunii noastre, atat stiintifice, cat si ne-stiintifice, termenul de realitate a primit o definire monosemantica (cu un singur sens). Motivatia este simpla: pentru a ne usura intelegerea si a aduce mai multa claritate, consecventa si coerenta in gandire, in sistematizarea cunoasterii, in organizarea presupunerilor, opiniilor, certitudinilor si credintelor.

Astfel, definim realitatea ca fiind existenta obiectiva, ceea ce exista in afara mintii unui om, extra-mental.

Evident, ceea ce este in minte, numim mental, adica apartine mintii, gandirii unui om.

De pilda, ficatul unui om este un organ din corpul acestuia, dar nu apartine mintii, decat atunci cand il percepem informational, de pilda, la ora de biologie. Cand ficatul este perceput informational, spunem ca ajunge in gandire, adica este in mental.

Dar in acelasi timp, ficatul ramane si un organ de sine statator, cu functii si cu o relativa independenta fata de mental. Aceasta situatie este o realitate.

La fel stau lucrurile si cand afara ploua. Adica, atunci cand afara ploua avem de-a face cu o realitate. Iar cand situatia “afara ploua”, prin procesele gandirii, devine informatie si ajunge in mental, nu mai este o realitate, ci o perceptie si o interpretare a realitatii.

3. Sistem de referinta sau model/mod de gandire

Un alt element care ne ajuta in definirea elementara a procesarii informatiilor de catre gandirea omului este sistemul de referinta. La origine expresia apartine fizicii.

Noi am preluat-o, pentru ca ni se pare sugestiva in raport cu obiectivul de a clarifica elementele primare ale gandirii fiecarui om din aceasta lume.

Sensul atribuit de noi este unul asemanator cu cel dat de fizica, doar ca este aplicabil intr-un sens de maxima generalitate.

Prin urmare, sistemul de referinta este definit ca fiind ansamblul, totalitatea de valori, de principii, de reguli, de prejudecati, de credinte, de presupuneri si opinii existente in mentalul unui om la un moment dat si pe baza caruia omul face analize si evaluari, adica interpretari proprii ale realitatii percepute.

Sistemul de referinta devine astfel un model, un mod de gandire specific unui om la care acesta se raporteaza pentru a emite judecati, concluzii.

Sistemul de referinta poate fi o teorie, o stiinta, o religie, o ideologie etc.. Un sistem de referinta poate fi unu-la-unu (specific unui singur om; de pilda, cand cineva spune “asa vreau eu” inseamna ca se raporteaza la sistemul sau individual de referinta) sau unu-la-mai-multi (adica specific mai multor oameni; de pilda, catolicismul este un sistem de referinta specific pentru mai multi oameni).

Pe baza sistemului de referinta (criterii de judecata, valori, principii, teorii etc.) omul prelucreaza informatia ajunsa in gandirea, in mentalul sau pentru a-i da acesteia o forma proprie, individualizata.

Putem asemana sistemul de referinta cu o matrita. Intr-o matrita se introduce o materie prima, care, prin procese specifice de productie, modeleaza materia prima dandu-i o forma identica cu cea a matritei. La fel este si in cazul sistemului de referinta, in care se introduce o informatie si care, prin procese specifice de gandire, va modela informatia si ii va da forma specifica sistemului de referinta in care a fost introdusa.

4. Adevar si falsitate

Daca realitatea perceputa este in concordanta cu realitatea efectiva, atunci aceasta situatie se numeste adevar.

Altfel spus, adevarul este cuvantul care denumeste egalitatea, concordanta dintre o informatie existenta in mintea unui om la un moment dat si realitatea efectiva aferenta acelei informatii.

Exista ceva in afara mintii, adica extra-mental si am numit acest ceva realitate. Aceasta este realitatea efectiva, realitatea in sine.

Cand realitatea efectiva ajunge la nivel mental, prin procesele specifice de perceptie, ea devine realitate perceputa sau realitate mentala. Daca facem o comparatie intre realitatea efectiva si realitatea perceputa, rezulta urmatoarele situatii:

realitatea efectiva = realitatea perceputa – aceasta situatie o numim adevar;
realitatea efectiva ≠ realitatea perceputa – aceasta situatie o numim fals.

Asadar, opusul adevarului este falsul. Cand avem de-a face cu o neconcordanta dintre informatia din mental si realitatea efectiva, atunci inseamna ca situatia se numeste fals.

Exista si cazurile particulare ale adevarului si falsitatii, in functie de sistemul de referinta adoptat intr-o evaluare de tip adevarat-fals. De pilda, daca un document, care este prezentat ca fiind legal, nu apartine legii la care face trimitere, atunci avem de-a face cu un fals.

In sensul cel mai larg, adevarul este egalitatea, concordanta dintre doua informatii care au fost puse intr-o relatie de analiza comparativa evaluativa. Falsul este opusul adevarului.

Omul are nevoie de adevar si falsitate pentru ca numai asa poate face corelatia, concordanta, echivalarea informatiilor din minte cu cele din afara mintii, adica din realitate.

Nota:

Pentru a fi mai usor de asimilat si inteles, am construit acest ghid pe mai multe parti. Numarul versiunii indica numarul de modificari sau corectii aduse partii respective din ghid.

Autor: Cristinel Mazilu

„Pacatul” curiozitatii

Posted on 17 martie 201723 septembrie 2020 by Inteligenta Sociala

Religia ne invata ca pacatul originar al primilor oameni a fost cel al neascultarii. Este, insa, doar o interpretare. Si in plus, este o interpretare eronata. Caci nu neascultarea a fost pacatul originar. Realitatea este alta. Si pentru a o descifra, mai intai sa infatisam tabloul Genezei pe care il zugraveste Biblia in paginile sale.

In Rai totul era frumos si placut, primilor oameni, Adam si Eva, nu le lipsea nimic. Dumnezeu le-a oferit spre hrana toate roadele pamantului, le-a dat in stapanire animalele si vietatile pamantului, pasarile cerului si pestii marilor. Aveau tot pamantul la picioarele lor si se aveau unul pe celalalt. Ce altceva puteau sa-si mai doreasca?

In schimbul bunurilor primite Adam si Eva trebuiau doar sa respecte o singura regula, aceea de a nu manca din “pomul cunostintei binelui si raului” (Geneza, cap. 2, versetul 17) pentru ca in ziua in care vor manca, vor muri.

Insa, cu totii stim foarte bine, ca toate bogatiile si confortul pe care il aveau, nu i-a oprit de la incalcarea unicei porunci pe care au primit-o. Dar de ce? De ce nu au putut trai linistiti, in pace in minunatul Eden? Primisera oare Adam si Eva chiar totul in Gradina Raiului? A fost suficient doar un sarpe, un gand al acestuia care sa-i incite spiritul si sa-i trezeasca Evei dorinta de a gresi? Neascultarea sa fie oare motivatia incalcarii unei reguli care sa duca la moarte? Nu, categoric nu!

Credem ca motivatia a fost mult mai profunda decat neascultarea. Eva si apoi Adam, au ales sa incalce constient regula pentru ca au fost manati de curiozitate. Gena curiozitatii se afla in primii oameni inca de la inceputuri si nicio bogatie si niciun confort nu a putut sa o stavileasca. Fructul oprit, gustarea acestuia, a insemnat pentru Adam si Eva inceputul marii aventuri a cunoasterii. Caci cunoasterea se implineste prin curiozitate.

Toate bogatiile Raiului, feluritele animale, pasari, pesti si plante nu au fost suficiente pentru Adam si Eva, nu aveau cum sa se multumeasca cu conditia umana impusa. De ce? Raspunsul este unul foarte simplu: nu aveau cunoasterea acestora. Primii oameni au constientizat nevoia de cunoastere si au ajuns la ea manifestandu-si curiozitatea, incercand, experimentand.

Acum ca am reconstruit tabloul biblic, putem afirma, fara sa gresim, ca mobilul care a determinat-o pe Eva sa muste din fructul oprit a fost curiozitatea.

Da, Eva a fost prima care a muscat din marul interzis si de aceea este considerata cea mai pacatoasa femeie din istoria omenirii. Ea este, daca ne raportam strict la interpretarea clasica a povestii, simbolul pacatului stramosesc al omenirii, cel al neascultarii. Dar daca ne raportam la cele spuse mai sus, la curiozitatea nestavilita care a condus la cunoasterea tot mai profunda a realitatii inconjuratoare, ne dam seama de fapt ca Eva este vinovata de evolutia omenirii, este vinovata de pacatul curiozitatii.

Da, primii oameni au fost izgoniti din Rai, dar au castigat pentru ei si pentru urmasii lor, pentru noi toti, posibilitati extraordinare. Ei, primii oameni au dat confortul pe cunoastere. Astazi calatorim in spatiu, comunicam intre noi cu usurinta indiferent de distanta, avem internet, telefonie mobila, smartphone-uri si tablete, avem avioane supersonice, masini, vapoare, submarine si multe altele pe care le stim sau nu le stim cu totii si pe care nu le mai enumeram in acest cadru. Pe acestea nu le primisera Adam si Eva in negocierea primara. Acestea s-au nascut ca urmare a curiozitatii determinata la randul ei de nevoia de cunoastere.

Astazi putem avea tot ceea ce visam, intrucat curiozitatea care s-a manifestat la inceputuri a continuat sa se manifeste in toate etapele evolutiei noastre si a dus la o cunoastere din ce in ce mai bogata si mai profunda. Si asa va fi mereu. Amin!

Fiti curiosi, cu riscul de a fi acuzati de pacatul curiozitatii! Bucurati-va de disconfortul curiozitatii si bucurati-va de confortul rezultatelor cunoasterii!

Autor: Bianca Voina

Omul, informatia si tipuri de informatii

Posted on 16 martie 201623 septembrie 2020 by Inteligenta Sociala

„Suntem ceea ce gandim. Tot ceea ce suntem ia nastere din gandurile noastre. Cu gandurile noastre construim lumea.”(Buddha)

Omul este o fiinta sociala. El nu poate supravietui, nu poate trai si dezvolta in afara socialului. Nu putem sa ne indoim de acest fapt si nici nu putem sa negam. In acelasi timp omul este si o fiinta rationala sau altfel spus o fiinta care proceseaza informatie in mod analitic si constient. Pe scurt omul este si un procesor de informatie. Aceasta fiinta, care ne reprezinta si pe care o numim om are si alte caracteristici si potente, pe care le vom descoperi in cadrul proiectului Inteligenta-Sociala.ro.

Sa revenim totusi la informatie si sa privim putin in jurul nostru. Ce observam? Evident ca vedem o multime de lucruri ce ne atrag atentia, dar dintre acestea trebuie sa ne oprim doar asupra celor care ne intereseaza din punct de vedere al temei acestui articol. Ne oprim atentia asupra acelor lucruri si aspecte care au legatura cu un anumit element si anume: carti, reviste, ziare, radiouri, televiziuni, cataloage, brosuri, bannere, calculatoare, site-uri, internet, manuale, biblioteci, sali de lectura, scoli, universitati, facultati, legi, librarii, cinematografe etc. Toate cele enumerate anterior fie sunt suporti energetici de transmitere si comercializare a unui tip de marfa, fie sunt suporti energetici de arhivare si administrare a tipului respective de marfa.

Dar ce au in comun toate acestea? Raspunsul este simplu: cea mai invizibila, dar si cea mai consumata marfa a zilelor noastre, INFORMATIA. Da, asa este, chiar daca nu admitem sau nu ne dam seama. In 24 de ore creierul doarme numai 24 de secunde pentru un fel de restartare. In rest ce face? Evident proceseaza materia sa prima, informatia. Adica produce si consuma informatie. Asadar, informatia este cea mai consumata, dar si cea mai produsa marfa de catre om.

Se zice ca traim in era informationala si pe buna dreptate ca asa este. Iar daca in constiinta noastra acest concept de informatie nu are inca un loc in loja VIP, atunci inseamna ca nu apartinem acestui mileniu decat in varianta hard, biologica. Asadar, intrebarea logica este daca apartinem sau nu apartinem acestui mileniu al informatiei.?

Omul a procesat dintotdeauna informatie, dar aceasta proprietate era mai mult un privilegiu al constiintei celor mai de seama oameni ai unei anumite comunitati: imparati, regi, faraoni, boieri, aristocrati etc. Astazi, insa, procesarea informatiei poate fi realizata de oricine. Dar alegem noi sau nu alegem sa consumam informatie, sa procesam informatia care ne inconjoara?

Daca nu alegem sa procesam informatia care este in jurul nostru, atunci nu stiu cu ce ne diferentiem de celelalte vietuitoare, dar daca o facem, atunci inseamna ca ne depasim conditia de mamifer si ajungem in stadiul acelui mamifer numit om, care este capabil sa dezvolte comunitati sociale cu semenii sai si sa gandeasca in mod constient, adica rational.

Personal, am ales sa procesez informatia, dar nu oricum, ci in mod constient. Si totusi lucrurile nu sunt atat de simple pe cat ar parea pentru ca intr-o comunitate sociala in care traieste un om se manifesta si alte caracteristici ale omului in general, caracteristici pe care am afirmat ca nu le vom dezvolta in acest articol. Aceste alte caracteristici ne complica foarte mult statutul de om, de fiinta sociala care proceseaza informatia in modalitati constiente. Astfel ca informatia pe care o procesam noi zi de zi sau pe care ar trebui sa o procesam este sau poate deveni viciata, toxica.

Putem deduce din cele de mai sus ca una este sa spunem informatie si procesare informationala si alta este sa spunem informatie sanatoasa si informatie nesanatoasa, toxica.

Cand in jurul nostru exista informatie sanatoasa, evident ca vom procesa informatie sanatoasa si decideti voi care sunt rezultatele si implicatiile acestui tip de procesare.

Dar cand in jurul nostru exista informatie nesanatoasa, pe care o vom numi toxica, este cert ca si noi vom procesa informatie toxica. Care sunt consecintele procesarii informatiilor toxice? Evident ca vor fi nesatisfacatoare pentru viata noastra si a celor din jurul nostru. Evident ca ne vor intoxica mintea si de aici corpul si apoi viata pe termen scurt, mediu si lung.

Daca procesam informatie sanatoasa sau toxica depinde de modul in care delimitam intre cele doua tipuri de informatie, de criteriile care stau la baza delimitarii dintre cele doua tipuri de informatie.

Ajunsi aici ar trebui sa ne intrebam: ce tip de informatie procesam in acest moment? Foarte frecvent intalnim expresia „eu nu-mi bat capul”. Cei care gandesc in acest mod sunt cei care au ales sa nu isi foloseasca creierul, procesorul lor de informatii si astfel de oameni vor ignora intrebarea anterioara. Ceilalti insa, chiar daca la inceput le va fi mai greu, caci orice efort este dificil, se vor bucura din plin de roadele alegerii facute.

In plus sa nu uitam ce zice un proverb intelept: „Suntem ceea ce gandim!” Deci ce gandim aia suntem. Daca ne plangem tot timpul, atunci viata noastra e plina de lacrimi. Dar daca ne bucuram de orice rezultat sau esec, viata noastra e plina de satisfactii si deci plina de zambete, de belsug, de bogatie.