Stiinta nu doarme. Stiinta lucreaza zi si noapte. Cand intr-o parte a Pamantului este noapte si cercetatorii dorm, in cealalta parte este zi-lumina, iar savantii studiaza. Asadar, Stiinta lucreaza non-stop. Scopul ei este explorarea necunoscututlui, nestiutului. Scopul ei este evolutia, dezvoltarea, cultura si inteligenta. Prin urmare, zilnic apar in atentia opiniei publice noi rezultate ale cercetarilor stiintifice, oricare ar fi domeniul si obiectul lor de studiu. Stiinta asigura astfel continuitatea inteligentei speciei umane.
De curand, savantii in neurostiinte de la MIT (McGovern Institute for Brain Research), prin metode specifice de studiu efectuate asupra sobolanilor, au concluzionat un aspect al realitatii pe care il cunoastem cu totii, dar de care tinem seama foarte putini dintre noi.
Concluziile cercetatorilor sustin faptul ca obiceiurile sunt moduri de comportament extrem de puternice, care au la baza niste deprinderi mentale (prejudecati, credinte, conceptii) adanc inradacinate in creier. Putem asemana obiceiurile cu niste poteci foarte bine batatorite, consacrate, cu niste autostrazi mentale, pe care se circula cu viteza foarte mare.
Obiceiurile, odata formate, necesita foarte putina gandire constienta. Ele devin niste automatisme, care implica executia de activitati si operatii cu mare viteza, cu consum mic de energie si deci in mod eficient. Acest lucru poate fi unul bun, pozitiv daca vorbim de condusul masinii (de pilda, atunci cand schimbam automat viteza autovehiculului in timp ce suntem atenti la traficul rutier). De asemenea, faptul, ca obiceiurile sunt niste automatisme, poate fi si un lucru rau, negativ (de exemplu, atunci cand ne aprindem inca o tigara, cand consumam alcool ca si deprindere etc.).
Concluziile stiintifice ne confirma in mod categoric: obiceiurile sunt adanc inradacinate in creierul nostru. Ele se formeaza in timp, prin exercitiu si repetitie, ca urmare a unor motivatii si beneficii, dar pentru ca functioneaza in afara controlului constient, obiceiurile persista si cand motivatiile sau beneficiile dispar.
Obiceiurile, odata formate, devin realitatea noastra interna, care determina realitatea noastra externa. Realitatea noastra externa, ulterior formata, este cea care sustine ca un argument, ca o justificare incontestabila realitatea noastra interna, mentala. In acest mod obiceiurile prospera si devin durabile, tocmai prin faptul ca au o ratiune, o logica exterioara, desi la inceput ele aveau o motivatie interna, personala, deserveau un beneficiu.
Obiceiurile sunt un avantaj prin faptul ca presupun viteza, consum scazut de energie in executie si implicit eficienta. Aceste caracteristici sunt avantajoase, dar nu mereu si nu in orice situatie. Cand este vorba de obiceiuri bune, benefice, atunci caracteristicile, anterior prezentate, sunt avantajoase. Dar cand vorbim de fumat, de mancat nesanatos, de consum excesiv de alcool etc., atunci caracteristicile obiceiurilor nu mai sunt avantajoase, nici pe termen scurt si nici pe termen lung.
Obiceiurile pozitive produc o realitate care ne sustine cel putin echilibrul daca nu si dezvoltarea, evolutia. La polul opus, obiceiurile negative ne dezechilibreaza, ne imbolnavesc fizic, mental si spiritual, iar despre sustinerea evolutiei personale nici nu poate fi vorba.
Dar atentie!!! Si obiceiurile pozitive pot fi uneori un obstacol in calea evolutiei, a dezvoltarii. Pentru ca intr-o anumita etapa de dezvoltare unele obiceiuri pozitive pot fi realmente avantajoase, dar pentru urmatoare treapta de evolutie acestea pot fi absolut daunatoare, tocmai pentru ca nu accepta schimbarea, tocmai pentru ca sunt o piedica in calea schimbarii.
Sunt obiceiurile un obstacol in calea schimbarii? Cand si de ce? Cum pot fi schimbate obiceiurile? Ramane sa descoperim…
Autor: Cristinel Mazilu