„Pacatul” curiozitatii

Religia ne invata ca pacatul originar al primilor oameni a fost cel al neascultarii. Este, insa, doar o interpretare. Si in plus, este o interpretare eronata. Caci nu neascultarea a fost pacatul originar. Realitatea este alta. Si pentru a o descifra, mai intai sa infatisam tabloul Genezei pe care il zugraveste Biblia in paginile sale.

In Rai totul era frumos si placut, primilor oameni, Adam si Eva, nu le lipsea nimic. Dumnezeu le-a oferit spre hrana toate roadele pamantului, le-a dat in stapanire animalele si vietatile pamantului, pasarile cerului si pestii marilor. Aveau tot pamantul la picioarele lor si se aveau unul pe celalalt. Ce altceva puteau sa-si mai doreasca?

In schimbul bunurilor primite Adam si Eva trebuiau doar sa respecte o singura regula, aceea de a nu manca din “pomul cunostintei binelui si raului” (Geneza, cap. 2, versetul 17) pentru ca in ziua in care vor manca, vor muri.

Insa, cu totii stim foarte bine, ca toate bogatiile si confortul pe care il aveau, nu i-a oprit de la incalcarea unicei porunci pe care au primit-o. Dar de ce? De ce nu au putut trai linistiti, in pace in minunatul Eden? Primisera oare Adam si Eva chiar totul in Gradina Raiului? A fost suficient doar un sarpe, un gand al acestuia care sa-i incite spiritul si sa-i trezeasca Evei dorinta de a gresi? Neascultarea sa fie oare motivatia incalcarii unei reguli care sa duca la moarte? Nu, categoric nu!

Credem ca motivatia a fost mult mai profunda decat neascultarea. Eva si apoi Adam, au ales sa incalce constient regula pentru ca au fost manati de curiozitate. Gena curiozitatii se afla in primii oameni inca de la inceputuri si nicio bogatie si niciun confort nu a putut sa o stavileasca. Fructul oprit, gustarea acestuia, a insemnat pentru Adam si Eva inceputul marii aventuri a cunoasterii. Caci cunoasterea se implineste prin curiozitate.

Toate bogatiile Raiului, feluritele animale, pasari, pesti si plante nu au fost suficiente pentru Adam si Eva, nu aveau cum sa se multumeasca cu conditia umana impusa. De ce? Raspunsul este unul foarte simplu: nu aveau cunoasterea acestora. Primii oameni au constientizat nevoia de cunoastere si au ajuns la ea manifestandu-si curiozitatea, incercand, experimentand.

Acum ca am reconstruit tabloul biblic, putem afirma, fara sa gresim, ca mobilul care a determinat-o pe Eva sa muste din fructul oprit a fost curiozitatea.

Da, Eva a fost prima care a muscat din marul interzis si de aceea este considerata cea mai pacatoasa femeie din istoria omenirii. Ea este, daca ne raportam strict la interpretarea clasica a povestii, simbolul pacatului stramosesc al omenirii, cel al neascultarii. Dar daca ne raportam la cele spuse mai sus, la curiozitatea nestavilita care a condus la cunoasterea tot mai profunda a realitatii inconjuratoare, ne dam seama de fapt ca Eva este vinovata de evolutia omenirii, este vinovata de pacatul curiozitatii.

Da, primii oameni au fost izgoniti din Rai, dar au castigat pentru ei si pentru urmasii lor, pentru noi toti, posibilitati extraordinare. Ei, primii oameni au dat confortul pe cunoastere. Astazi calatorim in spatiu, comunicam intre noi cu usurinta indiferent de distanta, avem internet, telefonie mobila, smartphone-uri si tablete, avem avioane supersonice, masini, vapoare, submarine si multe altele pe care le stim sau nu le stim cu totii si pe care nu le mai enumeram in acest cadru. Pe acestea nu le primisera Adam si Eva in negocierea primara. Acestea s-au nascut ca urmare a curiozitatii determinata la randul ei de nevoia de cunoastere.

Astazi putem avea tot ceea ce visam, intrucat curiozitatea care s-a manifestat la inceputuri a continuat sa se manifeste in toate etapele evolutiei noastre si a dus la o cunoastere din ce in ce mai bogata si mai profunda. Si asa va fi mereu. Amin!

Fiti curiosi, cu riscul de a fi acuzati de pacatul curiozitatii! Bucurati-va de disconfortul curiozitatii si bucurati-va de confortul rezultatelor cunoasterii!

Autor: Bianca Voina

Please follow and like us:

Obiceiuri, realitate si schimbare

Stiinta nu doarme. Stiinta lucreaza zi si noapte. Cand intr-o parte a Pamantului este noapte si cercetatorii dorm, in cealalta parte este zi-lumina, iar savantii studiaza. Asadar, Stiinta lucreaza non-stop. Scopul ei este explorarea necunoscututlui, nestiutului. Scopul ei este evolutia, dezvoltarea, cultura si inteligenta. Prin urmare, zilnic apar in atentia opiniei publice noi rezultate ale cercetarilor stiintifice, oricare ar fi domeniul si obiectul lor de studiu. Stiinta asigura astfel continuitatea inteligentei speciei umane.

De curand, savantii in neurostiinte de la MIT (McGovern Institute for Brain Research), prin metode specifice de studiu efectuate asupra sobolanilor, au concluzionat un aspect al realitatii pe care il cunoastem cu totii, dar de care tinem seama foarte putini dintre noi.

Concluziile cercetatorilor sustin faptul ca obiceiurile sunt moduri de comportament extrem de puternice, care au la baza niste deprinderi mentale (prejudecati, credinte, conceptii) adanc inradacinate in creier. Putem asemana obiceiurile cu niste poteci foarte bine batatorite, consacrate, cu niste autostrazi mentale, pe care se circula cu viteza foarte mare.

Obiceiurile, odata formate, necesita foarte putina gandire constienta. Ele devin niste automatisme, care implica executia de activitati si operatii cu mare viteza, cu consum mic de energie si deci in mod eficient. Acest lucru poate fi unul bun, pozitiv daca vorbim de condusul masinii (de pilda, atunci cand schimbam automat viteza autovehiculului in timp ce suntem atenti la traficul rutier). De asemenea, faptul, ca obiceiurile sunt niste automatisme, poate fi si un lucru rau, negativ (de exemplu, atunci cand ne aprindem inca o tigara, cand consumam alcool ca si deprindere etc.).

Concluziile stiintifice ne confirma in mod categoric: obiceiurile sunt adanc inradacinate in creierul nostru. Ele se formeaza in timp, prin exercitiu si repetitie, ca urmare a unor motivatii si beneficii, dar pentru ca functioneaza in afara controlului constient, obiceiurile persista si cand motivatiile sau beneficiile dispar.

Obiceiurile, odata formate, devin realitatea noastra interna, care determina realitatea noastra externa. Realitatea noastra externa, ulterior formata, este cea care sustine ca un argument, ca o justificare incontestabila realitatea noastra interna, mentala. In acest mod obiceiurile prospera si devin durabile, tocmai prin faptul ca au o ratiune, o logica exterioara, desi la inceput ele aveau o motivatie interna, personala, deserveau un beneficiu.

Obiceiurile sunt un avantaj prin faptul ca presupun viteza, consum scazut de energie in executie si implicit eficienta. Aceste caracteristici sunt avantajoase, dar nu mereu si nu in orice situatie. Cand este vorba de obiceiuri bune, benefice, atunci caracteristicile, anterior prezentate, sunt avantajoase. Dar cand vorbim de fumat, de mancat nesanatos, de consum excesiv de alcool etc., atunci caracteristicile obiceiurilor nu mai sunt avantajoase, nici pe termen scurt si nici pe termen lung.

Obiceiurile pozitive produc o realitate care ne sustine cel putin echilibrul daca nu si dezvoltarea, evolutia. La polul opus, obiceiurile negative ne dezechilibreaza, ne imbolnavesc fizic, mental si spiritual, iar despre sustinerea evolutiei personale nici nu poate fi vorba.

Dar atentie!!! Si obiceiurile pozitive pot fi uneori un obstacol in calea evolutiei, a dezvoltarii. Pentru ca intr-o anumita etapa de dezvoltare unele obiceiuri pozitive pot fi realmente avantajoase, dar pentru urmatoare treapta de evolutie acestea pot fi absolut daunatoare, tocmai pentru ca nu accepta schimbarea, tocmai pentru ca sunt o piedica in calea schimbarii.

Sunt obiceiurile un obstacol in calea schimbarii? Cand si de ce? Cum pot fi schimbate obiceiurile? Ramane sa descoperim…

Autor: Cristinel Mazilu

Please follow and like us: