Te invit sa iti imaginezi ca astazi mergi la cofetarie si iti cumperi un tort, acel tort la care iti este trimisa imaginatia de catre poftele nebanuite. Este tortul din ciocolata cu visine si nuci. Ba nu, este tortul din frisca cu aroma de mango si ananas. Hai ca nu am ghicit caci este tortul din bezea. Ba nu, este tortul din fructe de padure cu crema de iaurt si mascarpone. 

In fine, nu mai conteaza daca am ghicit sau nu. Ideea este ca astazi ti-ai cumparat un tort, tortul preferat la care visezi de cateva zile. Posibil ca astazi sa fi luat salariul sau doar astazi a fost gata tortul, caci cofetareasa e plina de comenzi. Vrea si ea concediu, dar nu poate din cauza poftelor celor ca tine.

Ai ajuns cu tortul acasa. Si esti gata sa te bucuri de el. Dar evident esti in fata unor dileme. Il mananci pe tot acum sau nu? Bagi lingura in el ca in castronul de ciorba de burtica sau il feliezi tacticos in functie de cat doresti sa mananci la prima portie?

Oricat de pofta ti-a fost de tortul la care visezi de cateva zile, oricat de foame iti este, oricat de gurmand esti raspunsul la dilemele tale este simplu: nu il mananci pe tot odata si nu te arunci cu polonicul in el, ci il feliezi frumos si te ocupi de el felie cu felie, incepand din momentul zero si pana il termini, dar evident nu-l termini pe tot astazi. Se intampla altfel doar daca ai ceva probleme la „mansarda”.

Asadar, de tortul visat te ocupi felie cu felie si intr-o anumita perioada. Depinde de pancreasul tau, de alte sucuri gastrice si de controlul gandurilor tale pofticioase.

Poate ca nu iti plac torturile, ci puzzle-urile, caci pe tine nu te conduc poftele culinare, ci cele logice. Asa ca, in loc de tort iti cumperi un puzzle, din ala cu vreo cateva mii de piese. Dar nici pe acesta nu-l poti rezolva pe tot dintr-o data, ci trebuie sa iei piesa cu piesa, sa le potrivesti pe fiecare la locul lor si toata treaba asta dureaza un timp. Depinde de pasiunea ta, de atentia si de inteligenta cu care te-a dotat mama si vecinul tau, pardon, parintii tai.

Dar daca pasiunea ta este Everestul? Nu tot la fel se intampla? Adica o iei la pas, dar pas cu pas si toata aventura se termina intr-o anumita perioada? Pai ba da. Evident ca da. Ar fi fost nu, dar numai daca erai Super Mega Hiper Extra Man. Dar nu esti el, ci esti un vesel pamantean, cu muschii si plamanii lui mai mult sau mai putin antrenati.

Tort, puzzle, Everest, ce mai urmeaza? Nimic nu mai urmeaza. Sunt 3 mini „filmulete” mentale care ar trebui sa te duca la o concluzie simpla, insa asta se va intampla daca ai mancat cel putin un mini-tort in viata ta, sau daca ai facut cel putin un puzzle cu 10 piese, sau daca ai urcat cel putin intr-un mar din curtea bunicii, creanga cu creanga. Daca nu, nu. Adica nu ajungi la aceasta simpla concluzie dupa cele 3 mini scenarii de imaginatie. Ar trebui sa cresc numarul de exemple pana cand te nimeresc cu unul prin care sa iti „pice fisa” si tie, adica sa intelegi. Dar as deveni plictisitor pentru cei care citesc acest articol si se prind mai repede ca tine de „smecherie”.

Asadar, concluzia simpla este: cam tot ce faci trebuie sa faci etapizat, felie cu felie, piesa cu piesa, pas cu pas, creanga cu creanga, caramida cu caramida, cui cu cui etc.. Si toata etapizarea va dura un timp, mai mare sau mai mic, in functie de complexitatea facutului si de alte multe elemente (motivatie, resurse, cunostinte, abilitati etc.).

Aia grabiti, oportunisti, spontani, pesimisti, superficiali si ignoranti evident ca ma vor contrazice. In primul rand, este dreptul lor constitutional sa se exprime liber pana la un punct tot constitutional. In al doilea rand, modul lor de gandire se bazeaza pe criterii si argumente care nu au legatura cu intelegerea, comunicarea, organizarea, structurarea, sistematizarea, etapizarea, algoritmizarea si alti demoni ai eficientei, functionalitatii si evolutiei.

Sa presupunem ca esti din categoria opusa celor enumerati anterior sau poate ca esti dintre cele doua lumi, lumea alora si lumea celorlalti. Daca te incadrezi in una din aceste doua situatii, atunci intelegi notiunile de etapizare, de pas cu pas sau de piesa cu piesa. Si intelegi si ca desfasurarea etapizata a unei activitati dureaza un timp mai mare sau mai mic in functie de complexitatea acesteia si de alte elemente de care depinde.

Ei bine exact la fel, dar exact la fel stau lucrurile si cu explicatia. Adica? Adica explicatia este o derulare etapizata intr-un anumit timp a continutului unui subiect, tema, mesaj, lectie, procedura, fenomen etc. ce trebuie transmis de la detinator la viitorul detinator, in termeni de comunicare, de la emitator la receptor, in termeni de management, de la coordonator la coordonat sau invers, in termeni educationali, de la profesor la elev, in termeni parintesti, de la parinte la copil si tot asa.

Daca nu exista etapizare in transmiterea continutului, atunci nu avem explicatie si daca nu avem explicatie nu avem intelegere. Altfel spus, daca expeditorul nu feliaza mesajul ca sa il transmita portie cu portie pentru a putea fi receptat, stocat si asimilat (inteles) de destinatar, atunci nu are rost sa consumam un timp si niste energie pentru o finalitate care nu va fi absolut deloc atinsa.

In comunicare, explicatia este metoda primordiala pentru atingerea finalitatii, care in mod concret consta in intelegerea corecta si completa a unui mesaj, a unui continut aferent unui subiect, sau a unei proceduri, sau a unei lectii.

Ca se comunica pe cale orala sau pe cale scrisa, nu conteaza. Ceea ce conteaza este etapizarea, care inseamna implicit si structurarea mesajului. Asadar, ceea ce conteaza este explicatia sau felierea mesajului, structurarea lui bucata cu bucata pentru a putea fi procesat corect si complet de catre destinatar, adica sa poata fi inteles integral.

Cui ii place o poza pixelata? Dar cui ii place o poza clara? La fel este si cu explicatia. Cui ii place un mesaj sau un subiect neexplicit, care nu poate fi inteles integral sau care implica un foarte mare efort pentru a fi inteles? Doar oamenilor de stiinta le plac fenomenele inca neexplicate, caci ele reprezinta painea lor cea de toate zilele. Ei trebuie sa faca lumina si sa ajunga sa le explice, altfel vor ajunge politicieni, adica aia de nu explica nimic, dar te fac sa intelegi totul.

Prin urmare, asa cum tortul este bun de mancat felie cu felie si nu tot odata, asa cum pe Everest urci pas cu pas, iar puzzle-ul il construiesti piesa cu piesa, la fel este si cu explicatia in comunicare. Daca exista explicatii, atunci interlocutorii se vor intelege. Daca nu exista explicatii, atunci se pierde vreme cu comunicarea, se cheltuie bani cu vopseaua de par care sa ascunda firele albe si cu pastilele de dureri de cap.

Explicatia este structurarea, etapizarea comunicarii orale sau scrise a unui continut, de la detinator la viitorul detinator, prin care se determina o finalitate clara, corecta si completa numita intelegere.

Acesta este primul pas al explicarii explicatiei, adica al intelegerii explicatiei. Ceilalti pasi vor fi explicati in urmatoarele „episoade” explicative aferente „serialului” Explicatia, atat de absenta in management, in comunicare, in familie, in educatie sau in facutul stiintei pe intelesul tuturor.

Daca explicam, daca ne feliem mesajul, atunci suntem intelesi. Si daca suntem intelesi, atunci comunicam eficient. Si daca se intampla asta, empatia ne spune ca destinatarul mesajului devine „luminat” si deci bucuros. Iar prin simpatie, ce semanam aia culegem, adica concret devenim si noi bucurosi, caci emotiile, de orice fel, sunt contagioase.

Autor: Cristinel Mazilu