Tag: evolutie

Curajul de a te descoperi pe tine insuti

Posted on by Inteligenta Sociala

Ai nevoie de un mare curaj pentru a te descoperi asa cum esti tu insuti in mod real, “the real you”, in conditiile in care multi ani, poate 20, 30, 40 sau chiar mai multi ai vazut doar o iluzie, o plasmuire a mintii tale construita aproape integral pe baza parerilor celorlalti, perceptiilor si interpretarilor semenilor tai. Credeai ca tot ce zboara se mananca.

Ai nevoie de un mare curaj sa faci asta avand in vedere ca de-a lungul timpului, parerile celorlalti “le-ai inghitit” asa cum au venit. Nu le-ai supus deloc gandirii analitice, critice ci le-ai servit dimineata, la pranz si seara ca atare, cu perseverenta. De ce? Pentru ca nimeni nu ti-a spus atunci cand a fost nevoie, adica cel tarziu pana in varsta de 18 ani, ca trebuie sa gandesti critic si autocritic, ca trebuie sa evaluezi informatia care vine din interiorul si din exteriorul tau si apoi sa te evaluezi in raport cu aceasta, sa-ti construiesti identitatea pe concluzii analitice.

Ai auzit, cu siguranta, intr-un moment al vietii tale de sintagma “Cunoaste-te pe tine insuti” si ai crezut ca ai aplicat-o intr-un mod corect la tine, desi, in realitate, nu ai facut asta. Nu te-ai descoperit cu adevarat, ci ai crezut doar ceea ce au descoperit ceilalti despre tine, iar imaginea de ansamblu despre tine s-a construit incompleta si, de cele mai multe ori, cu erori.

Nu ai ancorat informatiile primite, la tine insuti si la realitatea inconjuratoare. Le-ai lasat si pe acestea suspendate intr-un univers paralel, in universul mintii tale care, crezi acum, ca este scindat de realitatea inconjuratoare. Ti-ai creat o lume a ta si ai trait in ea, tu ai crezut ca… fericit. Dar si fericirea era tot o iluzie, la fel ca lumea ta, la fel ca imaginea ta despre tine.

Constientizand toate aceste lucruri te simti pierdut. Cum sa poti poti repara acum totul? Cum sa te intorci in timp si sa reconstruiesti ce nu ai construit sau cei responsabili sa construiasca nu au vrut, nu au stiut sau nu au fost capabili sa construiasca? Efectiv simti cum pamantul iti fuge de sub picioare si parca iti doresti sa nu fi constientizat nimic. Parca iti era mai bine, asa “sarac cu duhul” cum erai inainte de revelatia despre tine insuti. Doar ca apocalipsa* s-a produs, adica s-a inlaturat valul, ai aflat adevarul despre tine insuti, iar acum simti ca ai trait o minciuna si simti ca este cu adevarat dramatic.

Daca te regasesti in cele scrise mai sus intr-un procent foarte mare sau mai mic, iti spun sa te linistesti. Respira, inspira, nu este chiar atat de dramatic precum pare. Exista solutii. Einstein spunea ca o problema are cel putin o solutie. Atentie! Exista cel putin una, deci pot fi mai multe, una e insa garantata. Trebuie doar sa-ti pui neuronii la treaba sa o gasesti sau sa le gasesti.

Bine, vei spune, exista cel putin o solutie si rasufli usurat. Acum ai inceput sa prinzi putin curaj si sa simti ca ai energia necesara sa gasesti macar o solutie dintre cele posibile. Dar te intrebi de unde sa incepi. Care este primul pas in a te descoperi?

Raspunsul la intrebarea ta este ca deja ai facut primul pas, ai facut chiar si pasul doi. Acum chiar ca nu mai intelegi nimic. Iti voi explica in cele ce urmeaza.

Primul pas este ca ai constientizat. Ai constientizat necesitatea cunoasterii de tine insuti. Ai constientizat ca i-ai lasat doar pe ceilalti sa te construiasca. Acum a venit vremea sa te construiesti si sa te descoperi tu pe tine insuti. Stii acest lucru si mai stii ca ai mult de munca sa te reconstruiesti. Dar aceasta nu este o problema pentru ca stii ca vei munci cu perseverenta si cu dedicare.

Pasul doi este ca ai descoperit nevoia de curaj in a te dezvolta pe tine intr-un mod frumos si armonios. Si o prima infuzie de curaj ai facut-o deja, caci, nu-i asa, ai ajuns pana aici cu cititul.

Cei doi pasi iti livreaza o parte din entuziasmul si energia ce iti sunt necesare sa devii propriul tau arhitect, sa te reconstruiesti si sa schimbi din temelii ceea ce nu este functional la tine.

Asadar, rezulta ca ai facut deja doi pasi in tot acest proces. Iti mai ramane sa analizezi, sa te autoanalizezi, sa evaluezi si sa te autoevaluezi in permanenta. Sa faci pace cu logica ta, cu rationalul tau. Pana acum doar ai emotionat, pozitiv, negativ, poate preponderent negativ. Dar nu mai conteaza acum, trebuie sa-ti gasesti echilibrul, caci “ratiunea trebuie sa iubeasca, iar iubirea trebuie sa rationeze”, spunea Cristinel Mazilu, un “evolution provider” al zilelor noastre. Aceasta este bucla echilibrului unei dezvoltari durabile. Dar numai tu poti intra in bucla evolutiva, evident in interactiune cu semenii tai, insa nu ei vor mai fi la volan, ci tu, tu vei fi propriul tau sofer.

Curaj si inspiratie! Viitorul iti apartine!

*Nota autorului: apocalipsa = de la grecescul “apokálypsis” care inseamna “descoperire, revelatie, inlaturarea acoperamantului”.

Autor: Bianca Voina

„Pacatul” curiozitatii

Posted on by Inteligenta Sociala

Religia ne invata ca pacatul originar al primilor oameni a fost cel al neascultarii. Este, insa, doar o interpretare. Si in plus, este o interpretare eronata. Caci nu neascultarea a fost pacatul originar. Realitatea este alta. Si pentru a o descifra, mai intai sa infatisam tabloul Genezei pe care il zugraveste Biblia in paginile sale.

In Rai totul era frumos si placut, primilor oameni, Adam si Eva, nu le lipsea nimic. Dumnezeu le-a oferit spre hrana toate roadele pamantului, le-a dat in stapanire animalele si vietatile pamantului, pasarile cerului si pestii marilor. Aveau tot pamantul la picioarele lor si se aveau unul pe celalalt. Ce altceva puteau sa-si mai doreasca?

In schimbul bunurilor primite Adam si Eva trebuiau doar sa respecte o singura regula, aceea de a nu manca din “pomul cunostintei binelui si raului” (Geneza, cap. 2, versetul 17) pentru ca in ziua in care vor manca, vor muri.

Insa, cu totii stim foarte bine, ca toate bogatiile si confortul pe care il aveau, nu i-a oprit de la incalcarea unicei porunci pe care au primit-o. Dar de ce? De ce nu au putut trai linistiti, in pace in minunatul Eden? Primisera oare Adam si Eva chiar totul in Gradina Raiului? A fost suficient doar un sarpe, un gand al acestuia care sa-i incite spiritul si sa-i trezeasca Evei dorinta de a gresi? Neascultarea sa fie oare motivatia incalcarii unei reguli care sa duca la moarte? Nu, categoric nu!

Credem ca motivatia a fost mult mai profunda decat neascultarea. Eva si apoi Adam, au ales sa incalce constient regula pentru ca au fost manati de curiozitate. Gena curiozitatii se afla in primii oameni inca de la inceputuri si nicio bogatie si niciun confort nu a putut sa o stavileasca. Fructul oprit, gustarea acestuia, a insemnat pentru Adam si Eva inceputul marii aventuri a cunoasterii. Caci cunoasterea se implineste prin curiozitate.

Toate bogatiile Raiului, feluritele animale, pasari, pesti si plante nu au fost suficiente pentru Adam si Eva, nu aveau cum sa se multumeasca cu conditia umana impusa. De ce? Raspunsul este unul foarte simplu: nu aveau cunoasterea acestora. Primii oameni au constientizat nevoia de cunoastere si au ajuns la ea manifestandu-si curiozitatea, incercand, experimentand.

Acum ca am reconstruit tabloul biblic, putem afirma, fara sa gresim, ca mobilul care a determinat-o pe Eva sa muste din fructul oprit a fost curiozitatea.

Da, Eva a fost prima care a muscat din marul interzis si de aceea este considerata cea mai pacatoasa femeie din istoria omenirii. Ea este, daca ne raportam strict la interpretarea clasica a povestii, simbolul pacatului stramosesc al omenirii, cel al neascultarii. Dar daca ne raportam la cele spuse mai sus, la curiozitatea nestavilita care a condus la cunoasterea tot mai profunda a realitatii inconjuratoare, ne dam seama de fapt ca Eva este vinovata de evolutia omenirii, este vinovata de pacatul curiozitatii.

Da, primii oameni au fost izgoniti din Rai, dar au castigat pentru ei si pentru urmasii lor, pentru noi toti, posibilitati extraordinare. Ei, primii oameni au dat confortul pe cunoastere. Astazi calatorim in spatiu, comunicam intre noi cu usurinta indiferent de distanta, avem internet, telefonie mobila, smartphone-uri si tablete, avem avioane supersonice, masini, vapoare, submarine si multe altele pe care le stim sau nu le stim cu totii si pe care nu le mai enumeram in acest cadru. Pe acestea nu le primisera Adam si Eva in negocierea primara. Acestea s-au nascut ca urmare a curiozitatii determinata la randul ei de nevoia de cunoastere.

Astazi putem avea tot ceea ce visam, intrucat curiozitatea care s-a manifestat la inceputuri a continuat sa se manifeste in toate etapele evolutiei noastre si a dus la o cunoastere din ce in ce mai bogata si mai profunda. Si asa va fi mereu. Amin!

Fiti curiosi, cu riscul de a fi acuzati de pacatul curiozitatii! Bucurati-va de disconfortul curiozitatii si bucurati-va de confortul rezultatelor cunoasterii!

Autor: Bianca Voina

Vechiul viitor versus noul viitor

Posted on by Inteligenta Sociala

Da, da stiu. Titlul provoaca o oarecare indignare. Si pentru mine a fost asa in primul moment in care subconstientul mi-a adus in plan constient aceasta situatie.

Dupa ce am stat si am rumegat putin problema, mi-am dat seama ca subconstientul meu are dreptate si ca indignarea folosita de constient trebuie dezactivata.

Am recitit si acest articol Obiceiuri, realitate si schimbare. Daca ati ajuns in acest punct cu cititul si inca nu ati parcurs articolul la care fac referire in propozitia anterioara, atunci e bine sa o faceti. E bine sa o faceti si daca l-ati citit deja intr-un alt moment de timp. De ce? Raspunsul este usor de intuit si anume: va ajuta la intelegerea mesajului din prezentul articol.

Cu totii am auzit de viitor, cu totii folosim acest termen si cred ca noi toti stim ce inseamna viitorul.

Pe scurt, viitorul este ceea ce urmeaza sa se intample, actiunea care se va intampla ulterior unei alte actiuni, adica ceea ce nu este in prezent si nici ceea ce a fost in trecut. La trecut este am facut, la prezent este fac, iar la viitor este voi face. Evident, cu totii stim asta.

Spuneam, in articolul la care am facut referire mai sus, ca obiceiurile sunt niste automatisme, care ne creeaza o realitate mentala si una extramentala, un mod de a fi, de a face si de a gandi si interpreta lucrurile si fenomenele din jurul nostru si din interiorul nostru. Acest mod de a fi, de a face si de a gandi, bazat pe obiceiuri, s-a intamplat ieri, se intampla astazi si se va intampla si maine. Categoric nu-i asa? Pai da, pentru ca avem de-a face cu obiceiuri, deci cu automatisme si ce am facut astazi si ieri in baza automatismelor vom face si maine. Deci un obicei ne creeaza o realitate de maine predictibila. Maine stim ce vom face sau stiu ce vei face pentru ca functionezi pe baza de automatisme, adica de obiceiuri.

Obiceiurile nu implica ceva nou, ci ceva existent, ceva vechi. Asadar, viitorul de maine sau din urmatorul deceniu va fi acelasi cu prezentul de azi pentru ca obiceiurile sunt durabile si persistente in timp. Asadar, viitorul bazat pe obiceiuri formate in trecut este, in esenta, un viitor vechi.

Iar daca obiceiurile se schimba pentru ca se schimba mentalitatea, atunci viitorul va fi unul nou. Deducem categoric ca exista un viitor vechi, determinat de obiceiurile existente formate in trecut, active si functionale in prezent ca si zona de confort si un viitor nou, generat de schimbarea obiceiurilor vechi, de iesirea din zona de confort, de explorarea de noi lumi, de noi experiente constructive, de noi modalitati de gandire inovative.

Intelegand aceasta diferenta intre viitorul vechi si viitorul nou dinamica relatiilor sociale devine alta. Oricare dintre noi devenim mai adaptabili si mai schimbabili, stim de ce si cand unele relatii se modifica in sensul de rupere, de consolidare sau de evolutie, stim cand sa renuntam la unele relatii vechi si cand sa dezvoltam alte relatii sociale noi.

Numai cand viitorul vechi devine viitor nou, inseamna ca inteligenta noastra sociala s-a mai dezvoltat cu o treapta. Am ajuns la next level.

Autor: Cristinel Mazilu