Oamenii sunt fiinte sociale. Niciun om nu poate trai izolat de semenii sai, in afara unei anume comunitati sociale. Niciun om nu ar fi om daca nu ar interactiona si nu ar dezvolta relatii cu alti oameni.

Am afirmat ca oamenii, ca sa poata fiinta, trebuie sa se integreze si sa dezvolte relatii cu semenii lor. Iar ca sa poata fiinta oamenii trebuie sa-si satisfaca necesitatile. Astfel sub presiunea necesitatilor oamenii dezvolta relatii cu semenii lor. Se contureaza astfel, intr-un anume spatiu geografic, comunitatile de oameni pe care noi le numim societati. Pentru ca omul nu poate fiinta, nu poate exista in afara societatii si deci el trebuie sa apartina acesteia, am „inventat” expresia de „fiinta sociala”, adica acea fiinta care apartine unei societati. Astfel, un om devine fiinta sociala, un grup de oameni devine un grup social, o organizatie este sociala etc.. Aceste caracteristici, redate de termenul social, semnifica dupa cum sustineam anterior, apartenenta la o comunitate de oameni, la o societate umana, care reprezinta materializarea dezvoltarii de relatii intre fiinte umane sub presiunea necesitatilor existentiale.

Dar ce se intampla in interiorul unei societati, al unei comunitati de oameni?

Un om X oarecare, dintr-o anumita comunitate sociala, sub presiunea necesitatilor dezvolta relatii cu semenii sai. Dar dezvoltarea relatiilor nu se face cu toti membrii acelei comunitati, iar relatiile dezvoltate nu sunt echivalente, toate fiind importante pentru omul X in cauza, dar ordonate in functie de prioritatile sale.

La randul lor, oamenii cu care omul X a dezvoltat relatii, dezvolta si ei relatii cu alti oameni. Prezentata prin intermediul limbajului scris aceasta situatie poate fi redata sintetic astfel:

• omul X dezvolta relatii cu omul Y, cu omul Z, cu omul A, cu omul B, cu omul C, cu omul D. Astfel omul X isi formeaza un portofoliu de relatii sociale cu semeni ce apartin unei anumite societati sau din societati diferite.
• omul Y, la randul sau, dezvolta relatii cu omul A, cu omul E, cu omul F, cu omul G, cu omul Z. Astfel si omul Y isi formeaza un portofoliu de relatii sociale in cadrul aceleiasi comunitati sociale sau poate cu semeni din alte comunitati sociale.
• omul Z, la randul sau, dezvolta relatii cu omul X, cu omul A, cu omul H, cu omul I, cu omul K, cu omul L. Omul Z isi formeaza si el propriul portofoliu de relatii.
• omul K, dezvolta relatii cu omul Y, cu omul M, cu omul N, cu omul O, cu omul P. Se dezvolta portofoliul de relatii al omului K.

Se poate observa ca fiecare om nu apartine unui sistem de relatii inchise, ci fiecare isi dezvolta relatii cu oameni noi, sistemele de relatii devenind astfel niste sisteme deschise. Toate aceste sisteme, portofolii de relatii se interconexeaza intre ele prin intermediul punctelor comune, adica al oamenilor comuni, metaforic numiti noduri de relatii sau de retea. Se formeaza, in acest mod, sisteme de relatii sociale sau altfel denumite, retelele sociale. Prin urmare, retelele sociale sunt acele sisteme de relatii sociale construite prin interconexarea portofoliilor de relatii specifice unor oameni. Daca ar fi sa reprezentam grafic aceasta definitie a retelei sociale, atunci ea ar putea fi redata prin intermediul unei harti, o harta sociala si nu una geografica.

In cadrul retelei sociale „distanta” sociala de la omul X la omul Y sau la omul K este mai mare sau mai mica, adica mai de apropiere afectiva sau mai de departare in functie de gradul de familiaritate, de cunoastere si relationare sociala, adica de la cunostinte intamplatoare pana la legaturi familiale puternice.

In concluzie, sub presiunea necesitatilor de fiintare, oamenii dezvolta sisteme de relatii cu semenii lor, pe care le-am numit retele sociale. In acest context si numai in acest context fiinta umana devine si ramane om.

Autor: Cristinel Mazilu